harta

Ninge-a Romania Mare

Ninge-a rugaciune si-a induplecare,
Ninge ca un credit cu dobanda mare,
Ninge ca din rana si ca din seringa,
Din cosmarul lumii a inceput sa ninga.

Ninge in prapastii, ninge-n ochi si-n cupe,
Si lumina lunii parca se-ntrerupe,
Ninge cu bandaje, ninge cu canale,
Cand ninsoare darza, cand ninsoare moale.

Ninge pas de gaza, ninge tras cu tunul,
Ninge a distanta, Unu minus Unu,
Ninge-a adaptare si-a nedreptate,
Ninge harta rece, Romania Mare.

Ninge tot trecutul, pentru si-mpotriva-ti,
Ninge sinucideri in halou de crivat,
Ninge naduseala, cand ne este frica,
Vanatorul trage si vanatul pica.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea, iubită mamă ce la suflet ne-ai primit,
Cu drag ne-ai ţinut pe braţe şi la sân ne-ai ocrotit,
Inima ţi-am dăruit-o, ai fost veşnic primitoare,
Astăzi suferi umilită, numeri zilele amare.

Supărată mergi prin lume cu cosiţa despletită,
Trupul ţi l-au sfâşiat şi harta ţi-a fost ciuntită,
În Unire ne-ai chemat, cu iubirea ta fierbinte
Ai făcut să se jertfească toţi eroii din morminte.

Aspru flutură în vânt tristul nostru tricolor,
Ne simţim străini acasă, fără patimi, fără dor,
Vatra noastră strămoşească au dorit-o ruinată,
Să ne-o vindem pe nimica, să ne fie-nstrăinată.

Ţi-au plecat feciori de-acasă, de izbelişti, prin străini,
Nu-ţi mai calcă iarba verde, calcă pe cărări cu spini,
Praf şi pulbere-a rămas din ograda-nfloritoare,
Ai pierdut orice speranţă pentru vremuri viitoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul României - Ce-aştepţi, popor român?

Cât să fie ceasul când ţara încă doarme,
Când intră hămesiţii şi-nghit bucăţi de hartă?
Destul cu lâncezirea de acum treceţi LA ARME,
Destul cu mâna întinsă la Euro-Poartă.

Noi minciuni suporţi şi vise europenizate,
Cerşeşti umil continuu pensii de ocară.
Ascute-ţi coasa iar, ca la Bobâlna, fă-ţi dreptate,
Spintecă tâlharii ce ţara îţi amputară!

Ei ʼnalţă catedrale, priponindu-te-n scriptură,
Iar popii-ţi pregătesc drumul fără paşapoarte,
Docil şi blând să fii trăind inert în impostură,
Tot smerit să pupi oase uitate într-o moarte.

Ruga ţi-este elixirul cu care te îmbată,
Ori globalismu-n care copiii nu ştiu carte,
Ţara blestemată să-naibă lege ori armată,
Iar viaţa vi se scurge-n cuvintele deşarte.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Stelian Platon din Negrele poteci (12 decembrie 2016)
Adăugat de Stelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiu

Eu sunt refugiul tău.
Vino cu mâinile goale, descoperit,
fără bilet şi fără cuvinte.

După o lovitură a frigului,
caruselul celor o mie de maşini
care lunecă pe zăpadă,
după toate durerile
spitalelor care strălucesc,
doar.

Pentru a ajunge aproape de mine,
nu există scări în spirală,
nici coridoarele înguste şi lungi
şi nici măcar
un cod secret
ca să treci printr-o uşă
la alta
la alta -
trebuie doar să-ţi întorci capul şi să priveşti în sus,

[...] Citeşte tot

poezie de Antoine Cassar (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea, iubită mamă!

Ţara mea, iubită mamă, ce la suflet ne-ai primit,
Cu drag ne-ai ţinut în braţe şi la sân ne-ai ocrotit,
Inima ţi-am dăruit-o, ai fost veşnic primitoare,
Astăzi suferi umilită, numeri zilele amare.

Supărată mergi prin lume cu cosiţa despletită,
Trupul ţi l-au sfâşiat şi harta ţi-a fost ciuntită,
În Unire ne-ai chemat cu iubirea ta fierbinte,
Pentru tine s-au jertfit toţi eroii din morminte.

Aspru flutură în vânt tristul nostru tricolor,
Ne simţim străini acasă, fără patimi, fără dor,
Vatra noastră strămoşească au dorit-o ruinată,
Să ne-o vindem pe nimica, să ne fie-nstrăinată.

Ţi-au plecat feciori de-acasă, de izbelişti prin străini,
Nu-ţi mai calcă iarba verde, calcă pe cărări cu spini,
Praf şi pulbere-a rămas din ograda-nfloritoare,
Ai pierdut orice speranţă pentru vremuri viitoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmărind stelele

Atât de pierdut, atât de departe
pe acel drum plin de bolovani.

Acel drum plin de bolovani
mă răneşte până-n inimă.

Amărăciune-împletită cu alean,
Atât de pierdut, atât de departe.

Amărăciune-împletită cu alean
mă răneşte până-n inimă.

Această casă în care stăpânul lipseşte;
perdelele patului tremurând, transparenţă delicată.

Perdelele patului tremurând, transparenţă delicată –
iar tu nu eşti aici.
Atâta singurătate.

Frumuseţea feţei mele

[...] Citeşte tot

poezie de Sui Hui,627-650, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Simpatic papagal...
Nistor: Tu de ce-ai venit pe la şefu'?
Mihai: Eu?! Vinerea viitoare am examenul de licenţă şi vroiam să-i arăt proiectul meu de diplomă, să-şi spună părerea.
Nistor: Ah, tu cu intenţii din astea umbli... Ce-i, mă, ţi-e teamă că n-o să promovezi? Vrei să trişezi?
Mihai: Nu, dar el ştie mai bine, e mai priceput, deci, nu strică să-şi spună părerea. În plus, luni am proba la mate' şi i-am propus să mă ajute niţeluş.
Nistor: Aha... Deci, vrei să te ajute? Şi şefu' a fost de acord?
Mihai: Da, a fost; de ce nu? De fapt, dacă tot eşti aici, m-ai putea ajuta şi tu cu ceva.
Nistor: Eu?! Scuză-mă, dar matematica mea... Eh, ştie şefu' cum stă treaba; cât despre proiectul tău de diplomă, fiind vorba despre roboţi, informatică, la ce ţi-ar putea ajuta părerea unui geograf, doar n-ai şi vreo hartă strecurată pe acolo?
Mihai: Nu, dar tu m-ai putea ajuta exact la geografie, am o probă şi la geogra' într-una din zilele următoare...
Nistor: Aşa ar mai merge; sigur, te-aş putea ajuta, da' nu acu'. Tre' să plec, că doar d'asta am venit pe la şefu': Să-l rog să mă ajute să scap de cei doi body-guarzi azi şi mâine, în week-end, deci, nu conta pe mine zilele astea două.
Mihai: Să scapi de body-guarzi? E posibil?
Lucian: Da, l-am putut ajuta, dar sper să nu-mi ceri şi tu ceva asemănător, pentru că... Deja l-am deranjat de prea multe ori pe dom' director pe tema asta; nu cred că ar fi dispus să intervină din nou.
Mihai: Păi, cu domnul director aţi aranjat?!
Lucian: Cu cine altcineva? Şi ia stai; să-l rugăm pe blond să se uite puţin peste proiectul tău de diplomă, înainte ca el să plece cu Nis; cine ştie când se mai întoarce?
Mihai: Tatăl tău pleacă undeva?
Nistor: Da, mă; cu mine.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tatăl meu a luptat pentru reîntregire

Basarabia sărmană, pământ şi grai românesc
A fost ca mingea de ping-pong împărţită între Imperii
Sub cel Otoman întâi şi-apoi sub regim Rusesc,
Ruptă este şi acuma din hotarul sfânt al ţării

Răstignită ca Isus, a purtat cununi de spini,
A venit la sânul mamei când a fost Marea Unire
Ca şi pruncul rătăcit şi pierdut printre străini
Cu iubire şi speranţă şi cu lacrimi în privire

România,, Dodoloaţă'' a fost iarăşi dezmembrată
Pentru asta au semnat Molotov şi Ribbentrop
În '940 Basarabia, sărmana, a fost iar la ruşi cedată
Şi de-atunci plânge într-una şi adună strop cu strop!

Dar românii curajoşi au dat piept cu inamicul
Şi-n război au vărsat sânge pe pământ basarabean
Mii de morţi căzuţi în luptă acolo îşi au mormântul
Care-au fost loviţi de gloanţe de balaurul viclean

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cădere în abis, o nebunie forţată

Strălucirea copacilor aduce imperfecţiune în insule
găsesc acest pământ pe o hartă cu alte morminte
iar perioadele sale lente de noapte – somn, continuu scad
în paharele de lapte pe care le-am lăsat pe masă.
Aş vrea să vă spun că noaptea doare în buzunarele îndoielii
Dar o moarte mai puţin este o moarte de neconceput
Aş dori să visez prin unghiurile laterale ale locuinţei
Să creez legături între punctele uitate ale casei
Îmi amintesc porturile traversate de memoria mea
În momentul când luna leagă delicat o ureche
Şi apa pătrunde prin găuri.

&
Eşti o mică asasină, îmi zici
Îţi folosesc corpul drept scut şi strâng trăgaciul
uzura şi dezamăgirile se supun propriei lor raţiuni de a fi
la o modalitate de a fi sută la sută fericit
fericirea distruge oamenii
vorbeşti cu mine în timp ce denigrezi ultima verigă
într-un lanţ ciudat de evenimente.

[...] Citeşte tot

poezie de Claudia Isabel Vila Molina din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea păcăleală

Ce mare zbucium, ce vâltoare! Multime-aceea derutată,
Ca un potop se adunase şi ca o mare-nvolburată.
Părea un fluviu scos din matcă, sălbatic şi nestăvilit,
Strigau cu toţi, plini de sperantă că ziua mare a sosit.
Toţi au crezut că e momentul, că şansa e de partea lor,
Istoria doreau s-o schimbe, să schimbe drumul tuturor.
Pe harta lumii toţi să strige cu fruntea sus şi clar "prezent",
Să nu mai stea să-ngenuncheze la porţile din Occident.
Popoare-ntregi păreau uimite şi nici nu le venea să creadă
Că ceasul a-nceput să bată, balaurul stătea să cadă.
Şi capetele-i, rând pe rând, îi sunt taiate fărâ milă,
Când pare că îşi dă sfărşitul, constaţi că încă mai respiră
Şi furios se zvârcoleşte, cu multă ură varsă foc,
Tot ce atinge, nimiceşte, şi nu se lasă-nvins deloc.
Cum zboară gloanţele nebune, lovesc de unde nu gândeşti,
Pluteşte peste tot teroarea, spre casă drum nu mai găseşti.
Deruta este generală, nu şti de cin'să te păzeşti,
Nu şti cine-ţi mai e duşmanul, cu cine să te sfătuieşti.
Nu înţelegi de ce zăpada cu sânge este înroşită
Şi nebunia celor mari, de nişte tineri e plătită -

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Ţara lui Papură-Vodă (decembrie 2000)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!