flori soare si picioare

Lui Păstorel

Ursitoarea lui, ciudată,
I-a ursit, cu glasul lin,
Să n-ajungă niciodată
Să se sature de vin.
Şi ursirea e în floare,
Nu că n-are bani destui,
Însă nu e vin sub soare
Cât pretinde gâtul lui...

poligramă de Ion Pena din Scrieri (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Ninge lacrimă de cânt,
Peste prundul ars de vară,
Ninge-n suflet şi cuvânt,
Flori de dragoste amară...

Luncile se pierd în zări,
Albăstrite de poveste,
Potcovind cu nerăbdări,
Fiecare zvon de veste...

La ce bun într-un trifoi,
Unde se căta norocul,
Am găsit şi patru foi,
Dacă am rămas cu jocul?

poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticla de bere

Pe rigola arsă
a autostrăzii
sticla de bere

aruncată
a aterizat
cu gâtul în sus,

intactă,
(asemeni unei
pisici aruncate

de pe acoperiş
pentru a fi ucisă)
căzând

şi strălucind
dreaptă
în soare;

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Kooser, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contabilul: La mulţi ani să ne trăiţi, mult iubite şi stimate tovarăşe Faraon!
Moisescu (Răsfoieşte o carte roşie): Ai putea să repeţi această frază ceva mai tare?
Contabilul (În picioare, foarte tare): La mulţi ani să ne trăiţi, mult iubite şi stimate tovarăşe Faraon! (Se aşează şi bea un pahar cu apă).
Moisescu: Mulţumesc. Sper că s-a auzit la toate nivelele.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile cu adevărat îndrăgite pe lumea aceasta se găsesc în ochii persoanei iubite, flori de liliac care se deschid, luminile vapoarelor, clopoţelul şcolii, într-un peisaj, în conversaţii amintite, prieteni, Duminica unui copil, voci pierdute, costumul preferat, toamnă şi toate anotimpurile, memorie, da, ea fiind esenţa vieţii, memoria.

citat clasic din Truman Capote
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre deşertăciunea măreţiei pământeşti

Colţii cu care şi-au încleştat elanul revanşard
Mastodonţii-n lupte sunt astăzi bile de biliard.

Sabia lui Carol cel Mare zis şi Carol Dreptul
E-oxid de fier acum, rugină, ca s-o spun de-a dreptul.

Ursul cenuşiu, de-a cărui grozava-îmbrăţişare
Se temeau toţi, acum e-o biată ţoală sub picioare.

Din Cezar au rămas doar busturi de colb pline –
Şi, sincer să fiu, nici eu nu mă simt prea bine.

poezie de Arthur Guiterman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce crimă e! Are omul dreptul să-şi smulgă din piept cel mai bun, cel mai nobil şi cel mai frumos sentiment? Cine ştie, poate singurul sentiment care ne justifică existenţa, care reprezintă bogaţia sufletului nostru? Să-l calci în picioare, să-l distrugi, să te lepezi de el? În numele cărei raţiuni? Ca să obţii preţuirea oamenilor? Ce prostie! Să renunţi pentru alţii la tine, să renunţi la ce-i mai important în tine, la propria-ţi fericire?!

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul
Adăugat de deianira
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul (prăvălit deasupra Bărbatului, îl mângâie): Te tratez cu înţelegere şi blândeţe! Te-am făcut om! Ţi-am dăruit o femeie plină de har, tânără şi adevărată! O nimfă cu picioare lungi, cu sâni multilateral dezvoltaţi şi buze senzuale... (Autorul îl mângâie pe Bărbat, cu pasiune crescândă.)
Bărbatul: Mă gâdili, nenorocitule!...
Autorul: Ţi-am dat femeia pe care o iubesc! Alcătuim triunghiul conjugal perfect! N-am de ales! Dacă o iubesc pe ea trebuie să te iubesc şi pe tine. Eşti soţul ei? Vei fi şi soţul meu!...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Jones, proprietarul fermei "Conacul", încuie coteţele de găini pentru noapte, dar, cum băuse peste măsură de mult, uită să astupe şi deschizăturile pentru ciugulit. Cu cercul de lumină al felinarului jucând dintr-o parte în alta, el traversă curtea împleticindu-se, îşi azvârli cizmele din picioare la uşa din spate, îşi turnă un ultim pahar de bere din butoiul din cămară, apoi urcă scările spre dormitor, unde doamna Jones şi începuse să sforăie.

începutul de la Ferma animalelor de George Orwell (1945)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra de gand

Trăiam într-un gând
Ca sub o piatră
Când, într-o bună zi,
Nişte copii
M-au scos afară
S-au jucat cu mine
Apoi m-au uitat în soare

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!