Poezii despre fata morgana, pagina 35
Rămân o simplă fată
- Tresar de fiecare dată, urât eu am visat
Rămân o simplă fată, iubind acel băiat;
- Eu cred că l-ai iubit, și încă-l mai iubești
Și el e-un aiurit, dacă de el, vorbești?...
- Așa parcă arată, dar nu-i un aiurit
Rămân o simplă fată, cu visul chinuit;
- Ia fii tu curajoasă, băieți mai sunt omie
Rămâi frumoasa fată, și fă-i... o poezie!
- Ia lasă-mă în pace, sunt tare supărată
Și poezie-aș face, dar sunt îngândurată;
- Încearcă dacă vrei, eu te învăț de bine
Toc și cerneală iei, și va veni la tine;
- Rămân o simplă fată: are altă iubită
Este o îngâmfată, urâtă și pocită;
- Să știi că ai dreptate, acum mi-am amintit
Are și ea, un frate, și este... cam zmintit!
- Rămân o simplă fată, și fără de speranță:
El frumușel arată, și eu o... cotoroanță!
- Luptă-te cu tine, și nu fi supărată
Ești o fetiță bine, și fi-vei măritată;
[...] Citește tot
poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mariaj (gazel)
Te-am văzut întâia dată,
Erai doar o timidă fată.
De atunci anii au trecut
Și iată, te văd măritată!
A doua oară te-am văzut,
Erai un pic cam supărată,
Îți șiroiau lacrimi discret
Pe fața ta îmbujortată.
M-am întrebat și eu atunci,
Oare de soț ești înșelată?
Tu răspunsul mi-lai dat:
Are obiceiul să mă bată...
Eu ți-am mângâiat ușor
Fața-ți tristă și ridată,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o fată necăjită
prin colb de drum asfaltul greu
mușcă cu fierbințeală din pasul meu
atârnată și dureros în mâna dreaptă
duc o parte din necăjita mea viață
stânga tresare și duce greoi
o parte din destinul cel mi la-ți dat voi
n-am casă, n-am bani, am doar 12 ani
ce-i târâi cu mine așteptând alții noi
ziare vând și-mi-s murdară rău de tot
căci nu sunt robinete cu apă peste tot
seara cu groza-o-n-tâmpin și încet eu plâng
căci sunt o fată ce nu poate să ducă tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog în familie
După vreo trei ani de zile
Soțul întreabă soția:
- Nevastă, mai ții la mine?
S-au azi terminăm chindia?
- Nu te-am iubit niciodată.
Nu te iubesc nici acum.
De când m-ai luat de fată
Te-am urât ca și acum.
- Dacă mă urăști și-acum,
Eu zic să ne despărțim.
Fiecare pe alt drum,
De astăzi, hai să pornim!
- Fiindcă nu ai fost bărbat
Noi de mult ne-am despărțit.
Cu altul te-am înșelat
Când erai tu amețit.
- Să fii sănătoasă fată!
Și eu grijă am avut.
Ai fost și tu înșelată,
Ba chiar și mai de demult.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata care cânta
Fata aceea cânta în somn,
Somnul era a doua natură a ei,
A fost așezată pe un scaun, legată și executată,
Dar ea cânta, nu crezi? Se-ntuneca tot mai mult.
Doar după cântec știam unde se află.
Apoi, el i-a spus o glumă, fata a tușit, a râs,
A tușit, a râs, e adevărat? Da, așa fusese.
I s-a dat un medicament, era ceva special,
cu efecte secundare grave, fata a mai murit o dată,
s-a ridicat ca după un somn lung și mi-a propus
un joc de-a baba-oarba sau de-a tata și mama.
Am ales ambele. Ce ne-am jucat.
Îmbătrâneam văzând cu ochii, ea arăta caraghioasă,
Râde a de mine, dar ea era caraghioasă. Știi, mi-a spus,
Mai am o sută de surori, dar tu? În jurul nostru erau oglinzi.
Aici sunt eu, nu, aici, nu, acolo. Cineva arunca flori peste noi,
Parfumul lor ne sufoca. Opriți, am strigat. S-au oprit.
Cine erau ei? Dar noi? Exact ca la o școală nouă,
unde nu știi pe nimeni. Cineva număra, un, doi, trei, la dreapta,
patru, cinci, șase, la stânga, apoi cel ce număra a murit.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te ating, n-am îndrăznit... (poezie adamică)
Mă detașez cu greu de tine, frumoasa mea, cu ochi de cer-
Mi te-au pictat poeții-n versuri și între colți de rinocer,
Agonizând în poezie, pe câte-un vers, vânat ușor
Ai lăsat aripa să-ți cadă pe munți de lacrimă și dor.
Te-am căutat prin mări, oceane, într-o lagună te-am găsit-
M-aș fi apropiat de tine, iubito, dar n-am îndrăznit,
Să-ți tulbur liniștea albastră în care mă visai (mi-ai spus)
Abia acum, când stă iubirea ca o statuie la apus.
Te-aș fi privit în ochi și poate, o lacrimă de aș fi fost,
Sub gene aș fi stat cuminte-n albastrul tău, ca-n adăpost.
Și nici n-ai fi simțit iubito, cum te iubesc, te-aș fi iubit,
Ca pe un înger de zăpadă, dar să te-ating, n-am îndrăznit.
Și te-am privit ca pe-o morgană, într-un deșert prea-ndepărtat-
Fugeai și dispăreai ca timpul, dar de uitat, nu te-am uitat.
Am fost și oază pentru tine, ca la nevoie să te-adun,
Din fire de nisip și sare și ploi pe frunte să îți pun.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La dracul scriere...
A venit dracu
și cu ochii cât cepele
mi-a sorbit duhoarea de usturoi.
Am plâns!
El râdea sub lacrima mea!
Mă luminam la față în prezența lui
Se îngălbenea la față cu mine spurcându-l...
Pe tabla de șah pensionarii mureau.
Parcul alungea foișoare.
Dracul!
La dracul!
Am găsit în căruța cu fân acul
dar pe el nu l-am găsit cu firea
mea ascunsă în firea lui...
Ce dracu!
Când dracul își bagă coada
degeaba pescuiesc peștii apa cu plumb.
Când dracul îți râde sub lacrimă
plânge Dumnezeu
o batistă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arama de pe față
Arama de pe față e semn de goliciune
Și-i semn de sărăcie, de care-ades te sperii,
Un fard făcut să-nșele fireasca suspiciune,
Că drahma este falsă la margini de imperii.
Așa este și omul, precum moneda calpă,
Ascunde sub oglindă cocleala cu otrăvuri
Și-i prea târziu când afli, când te-a strivit sub talpă,
Duplicitarul zilei, expert în vicleșuguri.
Prefer un troc cinstit, valoare pe valoare,
Arama poleită e jalnică paloare.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele (Sonet Tarot)
În viața ta acum e numai soare
Totul îți merge bine dintr-o dată
Ești optimist, ai lumea la picioare
Și fericirea ți-e asigurată.
Ai renăscut din propria ruină
Te simți purificat prin suferință
În fața ta toți oamenii se-nclină
Și-ți poți îndeplini orice dorință.
Însă atunci când soarele dispare,
Căci norii negri fața îi maschează,
Puterea lui își pierde din vigoare,
Iar planurile tale eșuează.
Și spiritul din tine e un soare,
Dar dacă-l neglijezi, el nu răsare.
poezie de Octavian Cocoș (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumina lumânării
Când mă prinde dorul, de fata care-a plecat,
Nu pot trece norul. Nu am aripi de zburat.
Aprind o lumânare și-n flacără privesc.
O văd strălucitoare și-n lacrimi izbucnesc.
Din mirajul înălțării, din raiul vieții sfânt,
Din lumina lumânării, coboară pe pământ.
Coboară-n vis la mine și cu blândețe-mi spune:
"Nu vreau să te văd plângând.
Îmi place să te văd râzând".
Mă mângâie pe față, pe frunte mă sărută,
Spre cer apoi se-înalță, de unde-i coborâtă.
Din raiul vieții sfânt, ea veșnic mă privește,
Eu muritor de rând, o văd cum strălucește.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!