de+ziua+profesorului

Ecourile evenimentului se făceau simţite de abia acum, după transmisiunea în direct de la televizor a oficializării misiunii; membrii echipajului erau cu uşurinţă recunoscuţi pe stradă sau pe oriunde mergeau, de persoane pe care ei nu le întâlniseră niciodată. Poate că până atunci oamenii nu-şi dăduseră seama de importanţa evenimentului, mai ales că nu se vorbise deloc despre misiune, despre echipaj, despre nava albastră. Nimeni nu ştia despre existenţa "Pacifis"-ului, cu excepţia celor trei tineri constructori, a părinţilor lor, a directorului, a profesorului Manea şi a altor câteva persoane influente din Institut, nu prea multe.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul neglijat îşi cere drepturile. Îi aminteşte trupului că vine ziua de naştere a lui Dumnezeu. Trebuie să se pregătească de musafiri. Trupul respinge oferta şi nu vrea să audă de legume. Sufletul ar sta toată ziua în bisericuţa de lemn de pe deal. Şi-ar face acolo trei colibe. Una lui, una Sfântului Nectarie şi una părintelui Arsenie.

Marius Matei în Adăpostul
Adăugat de Ron Varese
Comentează! | Votează! | Copiază!

zilele tale

îmi merg tristeţile bară la bară
aproape ambuteiaj
jilave drumurile închipuite altfel ieri
de fapt, eu stau pe loc, doar ele fug
se preling în jurul meu pretutindeni.

de-ar fi numai dorurile… dar mai strânge
rândurile implacabil şi pasărea că ştiu
câtă risipă de aşteptare face chipul tău
ieri a fost ziua ta aniversară
ziua mea de plâns, fără lacrimi, ca şi cum
cineva înăuntrul meu plânge şi nu am cu ce
să-l împac

dintr-un clopot cubic sunetu-i
ca de zaruri pe masa de joc – ochiul meu
vor fi douăsprezece dangăte
pentru ziua ta de mâine, ziua de nume
în care efigie obsesivă unduind mă trage
în strada unde tristeţile merg bară la bară

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

*&**

oamenii sunt previzibili
atât de...
ziua lor de naştere e importantă că
ajung să bea pentru ea şi să mănânce
un gest absolut revoltator
voltaire ştia
dragă omule, serbează-te într-o biserică veche a unui
cimitir de sat
sau
hai la bookfest să cumperi o carte despre cum să
înveţi marele salt spre
neant
de ziua ta te apropii tot
mai mult
şi mai mult

poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salutare, echinox

Nu am vrut să mă nasc
în ziua echinocţiului
nu am vrut
uite aşa
nu am vrut
am stat ascuns
în burta mamei
să anunţ lumea
cu primul ţipăt
când ziua e tot mare
mai mare decât noaptea

am dat cu capul
în poarta vieţii
mama s-a speriat
şi a deschs-o repede
mai înainte

poezie de Ion Şerban Drincea din Umbra paşilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât, dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut, şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.

citat celebru din Gabriel Garcia Marquez
Adăugat de claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem epigramatic - despre ziua îmbrăţişărilor

De-mbrăţişări, la sărbători,
Eu mă feresc, de-acum, cu zel,
Căci am rămas, de-atâtea ori,
Ca prostul, fără portofel!

În special în ziua asta,
Cu-mbrăţişări, c-aşa ni-i felul,
Ca să previn, cu tact, năpasta,
Îmi las acasă portofelul.

Sinceritatea, într-un fel,
Îmbrăţişării-i pune lacăt:
Ştiind că nu am portofel,
Amicii mă salută-n... treacăt!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din văi urcă ziua

Din văi urcă ziua mai sus, tot mai sus,
cu paşii-n lumina, zglobie -
"Ci unde te duci? Spune-mi unde?" -
"Doar vezi că vârful de munte mă-mbie."

Deodată se-ntunecă muntele tot,
şi culmea de aur dispare -
"Ci unde eşti? Unde?" şi dibui în jur -
pământul e mut până-n zare.

Şi iată-ntr-o clipă mă simt părăsit -
pierită e ziua mea oare?
În friguri, privirea-mi zdrobită de dor
spre vale-a-nceput să coboare.

Trecutul meu tot e acolo, în nori -
şi simt cum mă-ncearcă mâhnirea -
mi-e frică şi-s trist de parcă-ar veni,
ca-n ceasul suprem, ispăşirea.

poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezirea din egoism nu este nicidecum o experienţă mistică, revelatoare şi înălţătoare, aşa cum este deseori descrisă patetic. Este o luptă ingrată şi neglorioasă a omului cu natura sa, care începe în ziua în care am deschis ochii către adevărul din aproapele nostru şi se încheie în ziua în care îi închidem întru eternitate.

Simion Purza
Adăugat de Simion Purza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frank Barone: Bună ziua, doamnelor!
Raymond Barone: Ce cauţi aici?
Frank Barone: Hehehe, am venit să o văd pe noua chelneriţă.
Raymond Barone: O, Doamne!
Angelina: Bună ziua, rămâneţi pentru prânz?
Frank Barone: Sfinte Sisoe! Hmm... da, voi rămâne, mulţumesc.

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!