Toate rezultatele despre ciclul vietii, pagina 35
Care-i scopul vieții tale
Care-i scopul vieții tale,
Doar să faci numai parale,
De-a lucra cum ți se spune,
Să n-ai nopți și zile bune?
Să lucrezi și nopțile-n vis
Că n-ai făcut precum ți-au zis,
Să n-ai timp să te odihnești,
Să ai greață când te trezești?
Să nu vezi cum crește floarea,
Sau că a sosit ninsoarea,
Să te joci cu bulgări iară
Cu fetița pe afară?
Să n-auzi nici ciripitul,
Să nu-ți placă gânguritul,
Nici femeile frumoase
Când te pun să speli la vase?
Care-i scopul vieții tale,
[...] Citește tot
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îți faci "harta" acțiunilor tale pe perioada următoare, chit că o faci pe cinci ani, pe un an sau pe un "quarter", cel mai mare câștig pe care îl obții este că "ieși" din tabloul vieții tale. Și poate, pentru prima oară după mult timp, devii și pictor și pictură. Ai mai mult control asupra vieții tale, o putere de introspecție mai mare, o capacitate de schimbare mai mare.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare de ziua ta
În salba anilor de aur,
S-adaugi veșnic daruri.
Cărări de fericire
Să calci ades în viață,
La gât să îți atârne numai lauri.
Și brațul tău puternic
Să înoate în torentul vieții
Tot mai bine,
În casa ta să lumineze,
Doar faruri înțelepte
Și iubiri creștine.
Când poposești pe-al vieții prag,
De bătrânețe lungă,
Cu litere de aur
Istorii despre tine să citești,
De care să fi mândră,
Că n-ai trecut prin viață,
Fără să lași în urma ta ecouri.
poezie de Valeria Mahok (6 septembrie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Încâlcite-s Doamne,
potecile vieții,
așa cum încâlcite-s
visele-n faptul dimineții,
ori ca firele de iarbă
din poienile de munte,
biciuite de stropii
ploilor mărunte...
Bătătorit e locu-n care
ne rotim în cerc, bezmetici...
Suntem raționali, nu suntem
atei și nici eretici,
dar un pic cam sceptici...
Suntem fluturi nocturni,
ce ne rotim în jurul lămpii,
extaziați de lumină și căldură,
având speranța că esența vieții
e veșnică și pură...
poezie de Ioan Friciu (aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săruta-ți-aș ochii bazaochi
Drumul vieții noi ni-l felurim,
Cu risipe-n suflet de parfum,
Căutăm tot timpul, cum-necum,
Cerurile sub care nemurim...
Doamne, ești de-a dreptul filotim,
Te strecori în noi precum un fum,
Absolutul e cu noi pe drum
Și-uite-așa ne îndumnezeim.
Adastăm, Miss, înlăuntrul vieții,
Dor ne e de nevăzuții ochi,
Mă trezește,-n zorii dimineții
Versu-ți alb, nu-ți fie de deochi,
Scris întru prinosul frumuseții...
Săruta-ți-aș ochii bazaochi!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine o vreme!
Vine o vreme! Off, da... Vine o vreme!
a firelor argintii din părul vieții,
a ridurilor și a maturității din noi,
copii rătăciți prin sufletul anotimpurilor,
locuitori din încercata Arcă...
Ce ne rămâne?!
O, da! spiritul viu din fotografiile îngălbenite
de efemeritatea anilor...
Spiritul ce ne conservă în colivia eterului uman,
altfel,
el îndepărtează praful de stele și pânzele de păianjen
din drumul elefantului roz...
Omule! mergi mai departe...
(... pe o pânza de păianjen un elefant se legăna)
Dacă nu mai poți la galop, ia-o la trap,
iar când ai obosit, ia-o la pas
în pașii de dans al vieții
Trăiește! simte-te viu,
nu te lăsa doborât,
păstrează-ți credința și tăria din inima-ți grea.
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu și omul, opuși unul altuia la originea vieții conștiente pe terra, se penetrează reciproc până la a atinge unitatea morală a iubirii, în care Dumnezeu devine interior omului, în care omul devine interior lui Dumnezeu și găsește în Dumnezeu înflorirea întregii sale ființe... Această religie este un germen inepuizabil fecund, inserat ca o grefă în tija vieții umane, pentru a o ridica la o formă superioară.
Louis Auguste Sabatier în Esquisse d'une Philosophie de la Religion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de hotare
Bună,...! Ce mai faci?
Cum o duci, motiv al vieții mele?
Ai grijă de tine? Cum te-mbraci?
Știi, nu am venit cu gânduri rele!?
Am venit să aflu de ești bine,
Poate ai nevoie de ceva?
Uneori să te sugrum îmi vine,
Chiar de inima, nebuna, te mai vrea!
Dincolo de-orgoliu și tăcere,
La hotarul dintre Nu și Da.
Ce mai faci, motiv al vieții mele?
Ce mai faci, tu însămi, viața mea!?
poezie de Daniela Barbacari din Despre El
Adăugat de Daniela Barbacari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rupt
rupt de firul vietii
mi-e trupul valtoare de vant
am aprins lumina diminetii
cu aripile de pamant
nu sunt inger dar nici demon
sunt doar o lumina vie
cu glasul dulce, monoton
vantul ma adie
sunt doar un picur de sange
care vorbeste-
mi-e timpul trecator
si inima mi-e rece
in mine sta ucis un ganditor
ce pe cararea vietii trece
poezie de Lucian Bota (18 august 2009)
Adăugat de Lucian Bota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este mișcare într-un spațiu și un timp propriu oricărei ființe, acea mișcare ce se integrează în mișcarea universală. Viața este dată o singură dată, iar pierderea ei este cea mai mare dramă pentru un om. Apărarea vieții este o obligație pentru fiecare cetățean, iar legile unei țări trebuie să garanteze ocrotirea vieții fiecărui membru al societății.
Ecaterina Chifu în Reflecții / Reflexions
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!