Poezii despre batranul din luna, pagina 35
Iubire
Tu, devii floare în fiecare seară,
Aduni pumni de miere în sân,
Vârcolacii rup bucăți din lună
Punându-mi în suflet o mână.
Rămân!
Ochii mângâie filmul cu oase,
Coxatroza apare sub bec,
Eu o simt la mine în șolduri,
Tu unde ascunzi secretul?
Te-ntrec?
Punem ochelarii să se iubească,
Prin ei trec ochii și limba șarpelui,
Trec vârcolacii cu miere și luna
Și tu cu iubirea mie dăruită.
Întotdeauna!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu ești ploaia
Dacă nu ești ploaia, dragul meu,
Fii pom încărcat de roade, fii pom,
Iar dacă nu ești pom, dragul meu,
Fii piatră îmbibată cu umezeală, fii piatră,
Iar dacă nu ești piatră, dragul meu, fii lună
În visul celor pe care-i iubești, fii lună.
(Cuvinte spuse de o femeie la funeraliile fiului ei).
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel care așteaptă
soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
și în tot acest timp cerul așteaptă
soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
și în tot acest timp pământul așteaptă
soarele strălucește cu sau fără mine
luna tremură cu sau fără mine
ploaia trece cu sau fără mine
vântul cade cu sau fără mine
eu sunt timpul, așteptarea, tăcerea
eu sunt...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună poți
Lună te rog de-mi poti
Infinge-ți adânc colții!
Să alerg prin munți și văi
Doinind cu șoapte văpăi.
Poate o vedea ochii ei,
Dorul de raze selenare
Ce mă arde-n nopți prea tare...
Pe grumaz făr'buza de tei.
Ce înfloreste bratele
Și îndulcește clipele!
De coboară in stol stele
In cunună printre bucle.
Răsfindu-se-n sărutare
In aurore de mirare,
Invăluindu-i conturul
Cum mă arde acum dorul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul știe!
"Cumva" bunelul meu așa îmi spune!
"Când stelele sclipesc și-apare noua lună,
E timpul magic (crede-mă, pe bune!)
Și poți pătrunde pe tărâm de zână!
Dar nu e bună luna arămie
Și nici n-ajunge numai că e nouă!
Ea trebuie albastră ca să fie,
Ca raza zânei să străluce-n rouă!
Și-atunci, cu ochii scormonind lumina,
N-ai cum rata-n a piersicului floare
Un pui plăpând de zână, cât albina
Cam cum era 'nainte de a crește mare!"
poezie pentru copii de Evaleen Stein, traducere de Andrei Gădălean
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La arat
În mijloc de primăvară
Cântece din ramuri curg,
Pe ogor bunicul ară
Cu un plug de lemn și-un murg.
Peste deal, bătrânul soare
Urcă-n ceruri ca un rug,
Mici broboane de sudoare
Cad pe coarnele de plug.
Păsările-n arătură
Scormonesc pământul ud;
Pe sub gard, tufa de mură
Își întinde colțul crud.
Iar bunicul ară, ară,
Brazdele se-ntorc pe rând
Și când gată, către seară,
Spune-o rugăciune-n gând.
poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna iese dintre codri
Luna iese dintre codri.
Noaptea toată stă s-o vadă.
Zugrăvește umbre negre
Pe lințolii de zăpadă.
Și mereu ea le lungește
Și suind în cer le mută,
Parcă fața-i cuvioasă
E cu ceară învăscută.
Ce gândește? numai norii
Lin se-mbină, se dezbină
Ca fâșii de gaz albastru,
Ca și aburi cu lumină.
Lin pin iarbă scotocește
Apa-n prund și-n pietricele.
Florile surâd în taină,
Oare ce-or surâde ele?
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu luna
Într-o noapte,
am stat de vorbă cu luna.
I-am spus că ea strălucește
doar pe cer întunecat.
În final am întrebat,
unde se pitește ziua.
Am crezut că nu-mi răspunde.
Nu-mi spune unde se-ascunde.
- De ascuns, eu nu m-ascund.
Soarele îmi este frate.
Ziua el este la rând
ca să lumineze toate.
Împreună dăm lumină,
semănăm pacea divină,
pe pământ facem grădină.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
mă-nțeapă lumina cu bolduri amare
o lună ursuză, de peste hotare,
mă-ngână de sus
și ceasul dislexic
m-arată pe mine
mimetic mă-ngână
tâmpit și neghiob
îmi dă peste mână
mă dau în scrânciob
ne dăm împreună cu ochii-n pământ
în umbra de lună
în dâra de vânt
mă-nțeapă lumina cu ace de os
din pietre, sulfina târăște pe jos
drumul de abur
drumul murdar
din ochiul de fagur și pasul amar
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub luna plină, în fața treptelor
Sub luna plină,-n fața treptelor, s-au scuturat toate florile de cireș,
Învăluită-n fum, ea pare tristă acolo-n pat.
Simte astăzi același regret ca acum un lung an în urmă.
Cele două cosițe-s un nor destrămat, fața ei e palidă și străvezie,
Corsetul rubiniu este ud de la atâtea lacrimi.
Dar care-i pricina pentru care suferă astfel?
În fața ferestrei, ea zace-n beția unui vis.
poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!