Poezii despre A fi pe drojdie (cu banii)., pagina 35
Cruciații... sau... Carnasier
De ce se scrie istoria cu sânge?
De ce Pământul nu ne mai ajunge?
Cutuma de conflict ne e războiul!
Felina-om își marchează teritoriul!
Nici câinii, nu se-omoară între ei...
Copii, își cresc familiile de lei!
Șacalul nu-și atacă partenerul;
Oțelu-și știe sursa... că e fierul!
Chiar șarpe, de se schimbă-ades în piele,
De seamăn e așteptat, la reînviere;
Și un pe alt, nicicum nu se sugrumă;
Căci, are fiecare... o fărâmă.
Suntem pirane, orci... ce imităm.
Feroci de sânge, frate ne înfruntăm!
La fel, cum crocodilul, sau rechin;
Ne sfâșiem cu zel, producem chin.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sublim de mai... sau... O frântură de zi
Nu mai poți lenevi
Dimineți nesfârșite.
Triluri, mii, fericite
Inimi fac mai zglobii...
De culoare argintie...
Strălucește, cristal
Geamul estic; fundal
Al naturii ce învie.
Casa-e plină de raze
Calde... simt catifeaua
Stând, sorbindu-mi cafeaua;
Mângâierea-i pe obraze.
Parcă totu-i ușor,
Sufletul îmi dă buzna...
Gându-mi zboară la frunza
Cu o albină înspre zbor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințesa din turn
Crescuse într-o vreme când, în țară,
trufașii seniori voiau putere
și căutau, averea princiară,
s-o crească-n grabă, semănând durere
în rândul celor cu o viață-amară.
Plecaseră, demult, din vechea casă,
atunci când noul domn, cuprins de ură,
prin legea lui cea crudă, nemiloasă,
amenințând cu o pedeapsă dură,
și pâinea le-a luat-o de pe masă.
S-au așezat în mijlocul pădurii,
departe de război și de hoție,
săraci, făr-adăpost sau de-ale gurii,
dorind ca libertatea să le fie
păstrată cu puterile securii.
Erau puțini, dar vrednici și, cu anii,
au reușit să-și facă, împreună,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul în care locuiesc...
Locuiesc într-un oraș în care banii și premiile literare nu curg.
Poezia curge la robinet numai pentru aceia care au ochi să o vadă.
Mă trezesc în fiecare dimineață înainte să adorm cu adevărat
și mă avânt pe stradă ca într-un malaxor de măcinat conștiințe.
La capătul fiecarei zile
mai nici un vis nu scapă de nevătămat.
Trenurile care duc spre consacrare nu opresc în orașul acesta întotdeauna.
Trebuie să te urci în ele din mers.
Uneori îl mai vizitez pe Schwartz și ne ucidem unul altuia monotonia
vorbind ba despre șubrezenia paradisului ba despre transparența spiritului.
În general despre ceea ce cuvintele nu pot consemna.
El își fumează pipa, eu fumez fiecare cuvânt care adie între noi până la măduvă.
Eu îi împrumut lui paginile mele nescrise, el îmi împrumută mie anduranța nervilor săi.
Ceea ce îmi place la el este că la ferestrele sale nu cântă decât păsările acelea
ce au trilul desăvârșit.
Împărtășim și aceași viziune politică: mai bine un șoim anonim decât un papagal celebru.
"Cei o sută" nu este doar o carte vă spun. Este chiar Mureșul interogat despre amintirile sale
de la începutul lumii până acum.
Alteori vizitez marile catedrale ale orașului unde mă fac nevăzut în vreun colț,
nu neapărat pentru a mă ruga sau reculege,
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curriculum Vitae
1) M-am născut într-un Oraș Liber, lângă Marea Nordului.
2) În anul nașterii mele, banii erau rupți pentru
a face confetti. O franzelă costa un milion de mărci. Desigur,
nu-mi amintesc aceste lucruri.
3) Părinții și bunicii mă ocroteau. Lumea
în care trăiam era blândă și nu avea gheare.
4) Un corn al abundenței plin cu bunătăți m-a luat într-o clădire
cu clopote. O învățătoare cu sâni mari se ocupa de mine.
5) Acasă, rafturi pline cu cărți conectau pământul de paradis.
6) Duminicile copilul orașului se pierdea printre conuri de brad
și pâlcuri de ciuboțica-cucului, un tren aluneca spre zare.
7) Țara mea a fost lovită mai periculos de istorie decât
de cutremure sau de uragane.
[...] Citește tot
poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de casă
La muncă în străinătate...
Am plecat de-acasă eu și tinerețea,
La fel ca voi!
Și am lăsat acasă gândul, că măvoi întoarce.
Venim aici crezând că vom deveni nu mai bogați,
Dar totusi ne mână dorința de a ne îmbunătăți puțin traiul.
Al celor de acasă, căci al nostru...
Nicidecum nu poate fi numit trai,
Ci mai degrabă exploatare, prin munca forțată,
Să nu-i zicem sclavie... căci suntem plătiți!
Prietenă îți este decât noaptea...
Cu ea tu te trezești,
Cu ea tu mergi acasă.
Am plecat gândind la o viață mai bună.
Mergem să muncim pământul altor țări...
Și pe al nostru Îl muncesc oameni cu chip Și brațe de tractoare!
A construi case în timp ce ale noastre se dărâmă...
Să avem grijă de copii și părinții altora,
Cei pe care suntem obligați să îi iubim doar pentru bani!
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ROBOTEALA
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
S-o făcut iar ora șapte?!
Of, iarăși mă duc la școală,
și-s de-aseară obosită,
ne-am destrăbălat la party;
merg amu, direct la medic,
să-mi dea scutire di boală
nu știu ce ne-o trebui
să-nvățăm atâta carti!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
La Română m-o-nvățat
mama, cât am fost copilă,
și-am vocabular bogat,
știu să-njur, să zic blesteme,
cu oricine-aș discuta,
îi înnebunesc la bilă,
iar la mate... ce-i, un fleac,
pot să pun multe probleme.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Și nu știu la ce m-ajută,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmplare
Să vedeți ce întâmplare:
În permisie veni
Soțul... și bătu la ușă...
Dar pe nimeni nu găsi.
Se-așeză să mai vegheze...
Om cu grijă, ce să-i faci?!
Soața, îi pusese-n frunte
Nu un corn, ci mii de draci.
Și cum nu găsi o scuză,
Cum a fost și cum n-a fost,
Ordonanțele le puse,
Unul sus și unul jos.
Renta stabilită-n pripă
Nu-i era îndeajuns,
Mai ales că... cotizase
Numai soldatul de sus.
Soțului deschise ușa...
Dar în prag îl și opri.
Se făcu că-i somnoroasă,
N-are vreme de prostii...
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După oglindă
Dansul acesta înțelege-l acum după pași
de unde începe talpa mea să calce în care ceas în care dans dincolo de oglinda cea mare
nu mă lăsa să îți spun totul eu
pesemne dragostea este pășitul într-o oglindă
așezarea în ea
dacă tu mă urmezi, pesemne că ne vom îndrăgosti
lăsa-vom în spate odăile femeile tale pieptănătura timpului și ceasurile care știu doar bătaia uniformă a secundei orologiul pe care l-ai cumpărat de la un anticar pe vecinul de la apartamentul doisprezece și stupii lui din care ne-am hrănit lăsa-vom copiii pe care nu-i vom avea niciodată și pe cei pe care îi vom avea lăsa-vom laptele de pe foc care dă să se-îmbrânzească în pasul cel vechi al timpului și levănțica din dulapurile prea noi pe care le făceau ei dintr-un fel de rumeguș galben și roz aurul de pe călcâiele mamei mele și cerul mijit strâns într-o bucățică de drojdie putrezită lăsa-vom cuptorul de pe-afară cu pâinea proaspătă și moale aburindă în el care îmi aparținea doar plină de funingine prea fierbinte tuleiele de porumb din care se face mălaiul pentru pâinea ce nouă a noului pentru că din galben se poate face orice pâine și pe bărbatul pe care visam să-l iubesc în trecut în orice trecut
se va face dintr-odată lumină peste oglinda mea cea mare peste nisipul din ea
și mă vei ține în brațe doar în câmpia cea nouă, plină de flori
îmi vei spune prostii
lucruri portocalii, care se zic când vremea cucerește pe fereastra închisă
căci dincoace de oglindă s-a făcut frig
ca și cum soldații ar fi început să mărșăluiască cu pușca pe umăr
în cadență
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi
ce faceți voi, înfometaților de averi acum?
strada vă este liberă, virotic aerul veghează
galopați-vă suv-urile cu profil de torent nebun...
frecvența minții spintecați-v-o că vă gripează!
sparge-ți parfumul biocidului de pe trotuar
de care îs lovit încât nu știu cum să mai fug,
îngrozit de felul lui căzător și-n buză de gard.
o, voi ascuțită ispită de-a omorî și vidul nud.
unde vă e strigătul acu, lăsat în ce duhoare?
voi întortocheată viforniță clarelor nepăsări
deconectați de jale și milă, nimic nu vă doare...
banii unde vi se odihnesc, în ce nedrepte relaxări?
vă plângeți că izolării îi displace varul de pereți?
luați seamă că vă atinge prezentul ș-o gorgotă...
ce fragezi apăreți lumii voi puternicii ce sunteți,
șir temut de nimicul ascuns sub cerului capotă.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!