Poezii despre uitat, pagina 34
Sfarsit de toamna
Ceața coboară, ca un voal de mireasă,
Păsările țipă undeva pe creastă,
Luna goală-n ceruri, trece ca o mânză,
Printre nori țesându-și subțiratec pânză,
Drumul prin hățișuri, tremură uitat,
Plopii se cutremur, cerul e brumat,
În grădina goală, a căzut o stea,
Albă de miresme, mirosind a nea.
poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am uitat
atent la portofelul gol
parcă-mi spunea ceva
nu înțelegeam nimic
golul ăla-mi sărea în ochelari
să-mi spargă lenti
la dreptul am cilindru
adevărat borcan
priveam golul ăla, hăul ăla negru
era un porto
fel negru
nu eram chiar s
periat de bani
aveam o rezervă de hău
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un altfel de suspin
La vederea-ți mă-ngâna
Un altfel de suspin,
Ce treptat îmi aducea
Uitat ocean de lacrimi.
M-a-ngropat în valuri reci,
Indiferenta-ți flamă,
A ochilor ce ieri și-n veci
M-au aruncat în iarnă.
O palmă caldă să m-aline
Și durerea să mi-o ia,
A amăgirii sărutare,
Dispărută-mi fie.
poezie de Daniela Chițu (2018)
Adăugat de jojonick12
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge frumos...
Ninge frumos
la mine-n Vlașca,
în odăița mamei
este frig,
lumea l-a uitat,
demult, pe tata,
eu, în curte,
pe cine mai strig?!
Se-ntorc în suflet
suave amintiri
cu tot ce-a fost
sublim mai ieri,
în Vlașca mă ninge
dinspre tata
cu amărăciuni
și triste-nvieri.
poezie de George Pena (5 ianuarie 2010)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naște-mi
un prunc frumoasă elena
să aibă călcâiele de oțel
te voi iubi cum paris te
- a iubit
și o să te duc cu iahtul
la troia mea
naște
- mi un
ahile viguros ca mine
care am mâncat salam
cu soia și crabi vietnamezi
ne vom îmbrăca de la modarom
ceva autohton
vreau să rămâi a mea și după moarte
menelau merită uitat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă și noi ne certăm
De când tot ne certăm, ne certăm
Am uitat să mai fim noi, suflete pereche
Ce urât, iubito, plouă și noi ne certăm
Oare de ce gândul e ulcior de frumos?
Tu miroși a fân și iasomie,
Plouă cu razele soarelui.
Mai bine strigăm unii la alți,
Cu plânsul iubirii, cu vraja din ploi.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre carte
De când e pe lume, omul
a avut prieten cartea.
Cu ea a creat atomul.
cu ea a-împărțit dreptatea.
Am uitat să mai citim
de când avem internet.
Cartea n-o mai răsfoim
și asta nu e corect.
Dacă nu citești o carte
înseamnă că nu trăiești.
Nu poți merge mai departe,
în labirint rătăcești.
poezie de Dumitru Delcă
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp incurabil
cântul uitat din țipătul prelung al unui pescăruș
împrumutat nopții
e devorat de
umbre
neîmpovărate de nicio moarte
agățate de picioarele memoriei
de atâtea ori
amintire
neadevărată (sau adevărată a fost?)
în fața abisului
ecou
agonizând în cuib de cenușă abia răcită
pe un țărm
copleșit de lumină și verdeață
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un rezumat
zilele mărunte, domoale
în care nu esti tu cel cautat.
pe inelar pata de cerneala
iti aminteste ca ai fost liber
sa-ti semnezi singur sentinta.
in sertare duzine de melancolii
neachitate, restante.
un strugure cu boabele strivite
face de nerecunoscut o fotografie.
cat de putin si cat de mult
ar trebui uitat
pentru a rezuma o veșnicie.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amănunte
cine-ndrăznește să-mi explice
traiectoria lunii care-a uitat
să se ridice
pe dealuri bătute în cuie
ea doarme lângă sâmburele de gutuie
și din odihna ei înțeleg
așezarea pe diagonală a câmpurilor de caprifoi
amestecate cu oase și noroi
să n-o deranjăm din această latență
nimic anormal
are și luna dreptul suprem
la o frumoasă demență
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!