rime foaie verde saramura

Surâsul verde

Am migrat cer
nomad lăcrimează pleoapa
acoperiş peste coloritul vis
împletesc cu degetul tăcerii
surâsul.

Umede şoapte albastre
strigă ochii ce dorul cară
fruntea arămie în păr
atinge vântul ce-i căpătâi
surâsul.

Lerul gândului fluturi zboară
porţile inimii plâns-a cânt
pe chipul scris taină
născut sidefiu amurg
surâsul.

Spic de iubire ochiul trezeşte
strecoară sfioasă tâmpla fragilă

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coaja verde sau verde

am adus acasă câteva banane
pentru că stăteau singure în piaţă
pentru
că erau la concurenţă cu merele de
mult vândute ca pro
duse iluzii cu sâmbur cu co
diţă (?!) - acum
am o emoţie prea puternică: o po
etă prietenă scrie în-registrează pe i
phone cur
sul valutar la piaţa de legume sensibile (cum aş fi)
un
fel de descriere a băieţilor care
umblă a fete des
puiate la sânge prin josefin
pe vă
cărescu par
ter
cu
ne

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Albastrul mă ucide,
şi verdele,
şi albul,
toate mor...
dar, ce sunt eu?
eu sunt culoare,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce simt,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce sunt...
Unde eşti, iubito?
mai toarnă ceva răcoare
în vinul acesta fără culoare!
Viaţa e un joc,
ne prefacem că trăim,
ne prefacem că iubim,
ne prefacem că murim,
doar naşterea are ceva

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul
este conjugarea
verbului "a cânta"
la trecut
prezent
şi viitor
este o reflecţie metaforică
venită din peştera sufletului
izvorul cuvintelor
decantate în rime
şi-n aşternuturi albe
pentru încântarea
inimilor devoratoare
de frumos.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

A picta

Pori albi
Absorb cu sete tuşa.
Un vermillon,
Presat cu pensula de lemn,
Trezeşte muza.
E trei.
Şi fruntea se încruntă.
Pereţii goi
Privesc culoarea de pe foi
Şi-admiră truda.
Încerc
Cu crom să scriu pe foaie.
Câmpul damnat,
Cu flori de mac întortocheat
Se-neacă-n ploaie.

poezie de Ioana Iulia Negru
Adăugat de Ioana Iulia Negru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura are suflet

Natura are suflet: pomul, câmpia, floarea de narcisă,
Izvorul sunt viaţă eternă; ele vorbesc în tăcere
Despre-o fericire care nu poate fi de condei descrisă;
Nu-i nimic muritor în substanţa lor, doar o petrecere

A vieţii din verde înapoi în verde; o continuă migrare
De frunze de pe-un ram de-aramă pe-un ram înmugurit.
Naşterea ei întru veşnicie-i o binecuvântare
A zilelor şi a nopţilor sub cerul rumenit
De soare şi de lună, paradis şi tânără mirare.

poezie clasică de John Clare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a Icar

Am umblat cu cerşitul pe la păsări
Şi mi-a dat fiecare
Câte o pană.

Una înaltă de la vultur,
Una roşie de la pasărea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbăreaţă de la papagal,
Una fricoasă de la struţ
O, ce aripi mi-am făcut!

Mi le-am pus la suflet
Şi-am început să zbor.
Zbor înalt de vultur,
Zbor roşu de pasăre paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbăreţ de papagal,
Zbor fricos de struţ ¬
O, ce-am mai zburat!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera cenuşie

Deşi locuieşti într-o cameră cenuşie,
Cu excepţia feţei de masă
Argintii,
Şi brodezi
La rochia ta galbenă
Sau ridici o perlă verde
De la colier,
Care tocmai a căzut,
Sau îţi priveşti evantaiul verde
Pe care sunt pictate ramuri de sălcie roşie,
Sau, cu un deget,
Mişti o frunză în bol –
Frunza căzută din copacul de magnolia
De lângă fereastra ta...
Ce importanţă au toate acestea?
Eu ştiu cât de furios îţi bate inima.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet

Să torni la rime rele,
Cu dactile în galopuri,
Cu gândiri nemistuite
Să negreşti mai multe topuri;

Şi când vezi vreo femeie
Să te-nchini pân' la pământ
Şi de-a sta ca să-ţi vorbească
Să înghiţi orice cuvânt;

Nespălat, neras să umbli,
Şi rufos şi deşuchet -
Toate-acestea împreună
Te-arat-a fi poet.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi priviră spre laptop; în imagine apăru o femeie tânără, sumar îmbrăcată, semănând oarecum cu o amazoană de pe Terra, din vremurile de demult uitate, stând, ca o mare şefă, cu arcul şi săgeţile în mână, cu părul verde, ochii galbeni, sticloşi, ca de felină, spunând clar, cu un glas autoritar: "En – Nuria, Ara Candua..." Tăcură iarăşi, câteva clipe, privind spre imaginea acelei femei, aşa cum se oprise pe monitor, ca o învingătoare, cu părul verde fluturând în vânt...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!