Poezii despre poteci, pagina 34
Glossă pentru prunc și mamă
Pe mătăsoasele poteci, de alb, de pace și de dor,
În nopțile când încă treci, iar pașii-n gânduri ți-i măsor,
M-ascund la sânul tău de vis, argint bătând de-acum la tâmple...
Vezi?! De povești îmi este dor! De lacrimi ochiul mi se umple...
Se sting și stelele pe cer... Tu, o poveste dintr-un gând,
Ești nimfă, roză și mister și-n suflet veșnic te ascund.
Oricât ar fi de-ntunecat pământul, tu îmi ești lumină,
Iubirea și cuvântul sfânt ce-mi dau puteri și rădăcină.
Pe mătăsoasele poteci, de alb, de pace și de dor,
În gânduri și în vise treci - o aripă bătând în zbor.
Mi-ai primenit către amurg, tăcerea lacrimii cu stele...
Aș vrea s-alerg, să te ajung... În clopot, lacrimile mele
În valuri azi se risipesc. Te-au alungat pribege vânturi,
Iar pașii tăi sălășluiesc pe fantomatice pământuri.
Îți țes poem de borangic și-n crini îți rostuiesc iubirea,
Pe sâni, în râuri, pe ilic, îți încrustez nemărginirea.
În nopțile când încă treci, iar pașii-n gânduri ți-i măsor,
Când buzele mi le atingi cu palma ta... și mă-nfior,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre gânduri
- poezii despre copilărie
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Glossă de iarnă
Muguri de lumină pică,
Bate ramură de brazi,
Sub beteală, se ridică
Ochii tăi atât de calzi.
Ceru-n falduri parcă arde,
Timpu-n noi s-a spulberat,
Ninge până hăt, departe
Și pământul a-nghețat.
Muguri de lumină pică,
Clopot ca un cânt se-aude
Și spre ceruri se ridică
Plâns de cerbi și plâns de ciute.
La ferești, gutuie copată
O icoană-mpodobită,
Trece-o sanie prin sloată...
Mama-i tare fericită.
Bate ramură de brazi...
Podoabe chihlimbării,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre gutui
- poezii despre foc
- poezii despre brazi
- poezii despre Crăciun
- poezii despre întuneric
Cenușa unui suflet!
Te-am căutat pe tine și dragostea cea sfântă,
Și-am dat, în viața mea, numai peste dureri.
Azi, lumea-i minunată cu tot ce mă încântă -
Până la urmă, te-am găsit și dragoste-mi oferi.
De când te știu, iubesc și viața-i mai frumoasă.
M-am agățat de tine spunându-ți: "Bun venit!"
Aș vrea să-mi spui: "Iubito, rămâi la mine-n casă!"
Dar te-am pierdut cu timpul și nu te-am regăsit...
Te-am căutat iubite, rugând și trandafirii
Să-l caute, și ei, pe singurul iubit.
Vroiam să sorb cu tine din cupa fericirii,
Dar, ea s-a spart, atunci, când tu m-ai părăsit.
Pierdusem și speranța, dar... într-o zi de vară,
Tot rătăcind agale, dau peste un voinic.
Mergeam, de parcă-n suflet aveam o grea povară -
Un bolovan mi-e pasul... Încet eu mă ridic,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (15 mai 1997)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre plâns, poezii despre prezent, poezii despre frumusețe, poezii despre voce, poezii despre viață sau poezii despre vestimentație
Glossă pentru Ilorian Păunoiu
Până-n cea de-a șaptea chakră,
Tomograf universal,
Lumi se nasc și lumea moare
Repetat și ireal.
Lumea-n taină își petrece
Nunți și-nmormântări, cu fast,
Numai timpul trece, trece,
Defăimat, statornic ceas.
Până-n cea de-a șaptea chakră
Totu-i temeri și balans,
Viața noastră-i doar o arcă,
Lemn pădurii, care-a ars.
Tocu-i înmuiat în zgură...
Morții, în cuvinte reci,
Trec ținându-se de mână
Pe a frazelor poteci.
Tomograf universal,
Sufletu-i rănit și cast,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre moarte, poezii despre cuvinte, poezii despre cruce, poezii despre poezie, poezii despre îngeri sau poezii despre încălțăminte
Balada lunilor
Ce-mi poți spune, tu, gerar
Cap de an, bob de cleștar?
O să minți din nou că anul
Va da belșug cu toptanul?
Sau șopti-vei pe-ocolite
Că ni-s zilele cernite
Că lumea e - cum e ea!
Și nu știi ce va urma?
Dar tu, parșiv făurar,
Plin de zloată și amar,
Cu miros de primăvară
Ce înșeală-n fapt de seară,
O să-ți cauți o scăpare
Dând vina pe ursitoare
Că tare te blestemară:
Nici iarnă, nici primăvară?!
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre inocență, poezii despre flori, poezii despre zile sau poezii despre văi
Glossă de toamnă
Cad frunze-n dantele de ploi
Și-a frunzelor moarte ne doare,
Se scutură taomna din noi
Cu frunze-amărui și migdale.
Bat ramuri la-al inimii geam,
Iar ușa-i de-acum încuiată,
Cât nici amintiri nu mai am,
Cât nimeni în prag nu m-așteaptă.
Cad frunze-n dantele de ploi -
Poteci timpuriu pustiite,
Copacii sunt triști și sunt goi.
Contur de aduceri-aminte.
În umbre sălbatice, reci,
Sub frunze foșnind, de aramă,
Alunecă-n frântele rugi
De vânturi, o ploaie de toamnă.
Și-a frunzelor moarte ne doare -
Un clopot în nopți de granit,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre secunde, poezii despre ploaie sau poezii despre noapte
Glossa toamnelor ploioase
Cad frunze-n dantele de ploi
Și-a frunzelor moarte ne doare,
Se scutură toamna din noi
Cu frunze-amărui și migdale.
Bat ramuri la-al inimii geam,
Iar ușa-i de-acum încuiată,
Cât nici amintiri nu mai am,
Cât nimeni în prag nu m-așteaptă.
Cad frunze-n dantele de ploi
Poteci timpuriu pustiite,
Copacii sunt triști și sunt goi.
Contur de aduceri-aminte.
În umbre sălbatice, reci,
Sub frunze foșnind, de aramă,
Alunecă-n frântele rugi
De vânturi, o ploaie de toamnă.
Și-a frunzelor moarte ne doare
Un clopot în nopți de granit,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pârâul Stânii
Privesc în sus spre zarea albastră,
Iuțesc din nou pașii spre coastă,
Văd din drum tufele de zmeuriș,
Cu boabe roșii zâmbind pe furiș.
Dimineața aerul e proaspăt,
Ascult al pădurii dulce freamăt,
Ca lumânările în vârf e-o stea,
Molizii din stânga au vârsta mea.
Pârâul Stânii curge la vale,
Sar peste buștenii din cale,
Înguste poteci drumul îmi întrețes,
Gâfâi de zor, dar nu am de ales.
Colegii sunt cu mult în față,
Iuți de picior în urmă mă lasă,
Trece timpul și din nou îi zăresc,
Ajung la ei, demult se odihnesc.
[...] Citește tot
poezie de Toth A. Arpad din Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului (aprilie 2013)
Adăugat de Toth A. Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre păduri, poezii despre picioare, poezii despre odihnă, poezii despre vârstă, poezii despre vorbire sau poezii despre urși
In vazduh de inima
De strajă-n apa duhului, toiag izvor, Scriptura
În stâncile de rând
Lovește Moise-n secetă, e Cruce și e nour
Sion în avalanșă, Duh Adevăr Mângâietor
Ostașii Domnului peste văzduhul inimii, din « stema cea cu bour ».
Crengi rugăciune, timp, mugurind
Pe inimă văzduh din sevă de păduri
Tărâm, seism tectonic suflet, alt tărâm,
Liane, cruci latine, și brațele de rouă
Pe lacrimă, spre ceruri, pământ, rai nouă.
Cereștii mesageri, în iarna inimii sosesc
Pe scara mântuirii, colindul cerului, cu cetini
Trup Sfânt Pământ, Prea Sfintei Născătoare
Din iesle-n cină, cu Steaua de Lumină
Păstori și magi în peștera din Viflaim, se întâlnesc.
Altarele-n iertari, pe-mbrățișări de pietre
Zidit din jertfa spinilor - cunună
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre inimă, poezii despre virginitate, poezii despre suflet sau poezii despre lumină
Legenda Portului Cenușiu
Alergau continuu pe străzile orașului portuar,
Se cățărau curioși pe puntea navelor de la chei;
Ceața, albă și rece, venită dinspre estuar
Nu fusese niciodată mai rece și mai albă decât ei.
"Hei, Starbuck, Pinckney și Tenterden, e mare deranj!
Fuga la șalupele voastre, adunați întregul echipaj,
Împânziți golful, căutați până-i găsiți pe prichindei."
Era un motiv de teamă! În mijlocul acelei zile cețoase
Barcazul acostat la debarcaderul dărăpănat, plin
Cu copii care se jucau, răpit de curenții mareei joase,
S-a dezlipit de dană și-a dispărut în norul pufos, opalin,
Derivând spre larg, inaccesibil auzului și vederii
Luând cu ea treisprezece copii ai durerii
În hulpava imensitate-a golfului, mării vecin!
Un căpitan cu chipul dur, "Domnul aibă-n paza lui pe toți!"
A spus, "Acel barcaz nu va mai pluti la mareea-naltă!"
Nevastă-sa a răspuns, "Fetița nu va auzi strigarea MEA, socoți,
Oriunde-ar fi acum, pe mare sau pe lumea-ailaltă?!"
[...] Citește tot
poezie de Francis Bret Harte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porturi, poezii despre fete, poezii despre apă sau poezii despre vecini