moarte bunicului

Definiţia dragostei

Dragostea e frumuseţe, este dăruire,
Este energia ce vine din iubire.
Şi urci cu ea prin moarte; atât îţi mai rămâne -
Lumina, fragedă lumină, te trece de genune.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Adolescentina
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul de m

cât ar fi de adânc de adânc
somnul de moarte să nu
ne temem copii! porumbiţele negre ne sunt
simbolul unei păci – pe pământ
ul cosmic din gură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

bătrânul are două pasiuni:
să iubească până la moarte
şi să cerceteze vechi manuscrise
aceste pasiuni l-au împins
până a atins vortexul nebuniei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiajul către viitor

Provocăm viitorul utilizând la maxim prezentul,
Iubirea Universală sperând să găsim,
în voiajul către viitor purcedem deşi uneori nu-l dorim,
gândind că-i mai bine aici să rămânem trăind momentul.
De iubirea tuturor înconjuraţi, convinşi că nicicând
nimeni nu va dispărea şi timpurile bune vom păstra
decât s-atingem întunericul unui mâine plângând,
nefiind poate în măsură clipele negre a gestiona.
Nu te încrede în totalitate dar încearcă!
Ai frică de moarte?
Nu trebuie căci ea e adevărata pace,
e sora ce va răspunde întrebărilor noastre vorace
cele mai de neconceput dar mai întâi de toate,
merităm să trăim viaţa negândind la moarte.
Ne naştem o singură dată
dar murim de multe ori pentru a renaşte
până când moartea făr'de-ntoarcere,
în ceruri ne va recunoaşte
prin pacea şi răspunsurile avute la întrebările toate.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm imprevizibil (Turul victimelor condiţiei umane)

Viaţa nu-i totuşi pantă spre moarte
visul Doamne creşte ca o stâncă
o veşnicie mai avem până departe
ceru-i poate lacrima cea mai adâncă

Visul creşte Doamne ca o stâncă
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
de bucurie sufletu-i gata să plângă
în care lacrimă Doamne să m-ascund

Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
mai este o veşnicie până departe
până acolo Doamne până când
viaţa nu-i totuşi pantă spre moarte

Chiar dacă visul creşte ca o stâncă
chiar dacă lucrurile-s gata să plângă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi şi dincolo de moarte...

Mi-e tare grea impusa ta tăcere,
Acum când sufletul meu în ruine
Mai are numai lacrimi de durere
Din primăvara viselor cu tine.

Pustiul mă pătrunde pân' la oase,
Iar fumul despărţirii se întinde,
Când trec prin mine vorbele tăioase
Ce ard deşi par flăcări muribunde.

De ce-ţi mai caut oare amintirea,
Când de atâta timp m-ai dat uitării?
Şi de ce oare încă-mi las iubirea
Să îţi păzească uşa nepăsării?

Unde mă uit te văd numai pe tine,
Iar vocea ta mă strigă la tot pasul,
Şi vai!... Dacă ai şti ce greu îmi vine,
Când zorii dimineţii-ţi fură glasul!

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota din Dincolo de tăcere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ai dat, Doamne?!

Lui Ozea Rusu

Copiii leşină, nu-i bine,
Şi moarte picură din nori.
Şi chiar izvorului îi vine
Un fel de greaţă uneori.

Atâtea vorbe şi minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare şi la pom?!

A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Şi tinereţea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!

E falsă mila ori e mută,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa fără credinţă
Este suferinţă,
Viaţa fără cinste şi dreptate
Este a sufletului moarte.

catren de Valeria Mahok (13 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de noapte

Loveşte-mă durere! Rana-mi mocneşte.
Chinul acesta îmi este finit!
Vezi din rana mea-nfloreşte
Plină de mister o stea în noapte!
Loveşte-mă moarte! Sunt împlinit.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum în cer

În orice legendă există sămânţa
Viitorului, is not?
Rugi de iertare se lasă pe iarba cerului.
Iar mormântul meu aşteaptă la margine,
aproape de gard, de mersul tramvaielor.
Într-o noapte cimitirul dispăru, se spune
Că ar fi zburat la cer. Mormântul meu – ioc.
Iar eu mă plimb liber, fără baston, barbă,
Carte de rugăciuni, deşi nu am deschis-o
Până acum. Parcă nimeni numai crede în moarte.
Toţi vor să ajungă în cer vii şi nevătămaţi.
Cică un sfârşit tot există, cam ascuns,
Bătrânii ne spun ceea ce-i dor, dar
Nu ne anunţă la timp despre moarte,
De n-am fi atât de autonomi, eu cred
Că nimeni nu ar muri, din solidaritate,
Suntem toţi o materie şi un spirit,
Ce atâta autonomie trupească,
O bătrână în cârje, alaltăieri
s-a prefăcut într-un înger cu aripi,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!