aristotel onassis

Despre vârstnici. Au trăit mult. Adeseori au fost păcăliţi şi adeseori au făcut greşeli. Şi viaţa, în ansamblu, e o treabă cam urâtă. Rezultatul este că nu sunt siguri de nimic şi fac toate lucrurile într-o măsură prea mică. Ei cred, dar niciodată nu ştiu şi poate tocmai din pricina acestei şovăieli adaugă întotdeauna cuvântul posibil sau poate. Mai mult decât atât, experienţa lor îi face neîncrezători şi îi determină să bănuiască numai răul. Îşi călăuzesc viaţa într-o măsură prea mare după consideraţii referitoare la ceea ce este util şi prea puţin după cele referitoare la ceea ce este nobil, căci utilul este ceea ce e bine în mod absolut. Nu au încredere în viitor. Parţial şi din cauza experienţei. Pentru că, majoritatea lucrurilor merg prost; sau, în orice caz, mai prost decât se puteau aştepta.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

E amuzant textul lui Bologa! Triunghiul gândirii universale: Girel, Aristotel, Marcovici! Un elefant spiritual între o muscă şi un ţânţar! [...] | Citeşte tot comentariul

Cei a căror prietenie se întemeiază pe virtute sunt animaţi de zelul de a-şi face reciproc binele (acest lucru fiind propriu virtuţii şi prieteniei); or, o astfel de emulaţie nu poate da naştere nici la reproşuri, nici la certuri, căci nimeni nu se poate supăra pe cel care-l iubeşte şi-i face binele, ci, dacă are delicateţe sufletească, se revanşează făcând la rândul său binele;iar cel care-l depăşeşte pe celălalt prin binele care i-l face, obţinând astfel ceea ce îşi dorea, nu ar putea aduce reproşuri prietenului său, pentru că fiecare dintre ei aspiră spre bine. Nici în prieteniile întemeiate pe plăcere asemenea incidente nu au loc dacă se bucură să-şi petreacă timpul împreună; şi ar părea de-a dreptul ridicol cel ce i-ar reproşa prietenului că nu-i face plăcere prezenţa lui, din moment ce nimic nu-l obligă să-şi petreacă timpul împreună cu el.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că cei mulţi se tem de moarte ne atrage luarea-aminte asupra dorinţei sufletului de a învăţa: acesta fuge de ceea ce nu cunoaşte, de ceea ce este întunecat şi neclar; în schimb, prin natura sa, el urmăreşte ceea ce este manifest şi poate fi cunoscut. Din acest motiv, ar trebui să-i onorăm în chip deosebit pe cei care ne-au făcut să vedem soarele şi lumina şi să ne arătăm pietatea faţă de tatăl şi mama noastră, căci datorită lor avem parte de cele mai mari bunuri: acestea sunt, se pare, putinţa de a gândi şi aceea de a vedea. Din acelaşi motiv, ne bucură lucrurile familiare şi oamenii cu care suntem obişnuiţi – iar pe cei cunoscuţi îi numim prieteni ai noştri. Toate acestea demonstrează cu claritate faptul că tot ceea ce poate fi cunoscut, tot ceea ce este manifest şi clar este ceva ce trebuie să fie iubit. Or, dacă acest ceva cognoscibil şi clar trebuie să fie iubit, atunci şi cunoaşterea şi gândirea trebuie să fie, în acelaşi fel, iubite.

Aristotel în Protrepticul, fragmentul 102 (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când prietenia se bazează pe interes, ne iubim prietenii pentru propriul nostru bine, iar când se bazează pe plăcere, îi iubim pentru propria noastră plăcere. În ambele cazuri, prietenul nu este iubit pentru ceea ce reprezintă el în esenţa sa, ci în măsura în care ne este util sau plăcut. Asemenea prietenii au deci un caracter accidental, de vreme ce persoana iubită nu este iubită pentru ceea ce este ea însăşi, ci întrucât poate oferi fie un avantaj, fie o plăcere. În consecinţă, prieteniile de acest fel se destramă uşor, cei în cauză neputând rămâne prea mult timp aceiaşi ca la început: în clipa în care încetează să fie plăcuţi sau utili, încetează şi să fie prieteni. Or, utilitatea nu este ceva durabil, ci variază după împrejurări. Prietenii de acest fel nu cunosc intimitatea relaţiilor, pentru că adesea nici nu se agreează unii pe alţii;nici unul dintre ei nu simt nevoia să caute societatea celuilalt dacă nu este vorba de vreun interes, pentru că nu se simt atraşi unul de celălalt decât în speranţa obţinerii unui bun.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteniile camaradeşti nu reunesc un număr mare de prieteni;cine se arată prieten faţă de toată lumea şi se poartă familiar cu oricine îi iese în cale este considerat a nu fi prieten cu nimeni şi trece un om dornic cu tot dinadinsul să placă. Aşadar, şi numărul prietenilor trebuie să fie limitat şi desigur că limita maximă nu trebuie să depăşească numărul de persoane în intimitatea cărora îţi poţi petrece viaţa(căci, viaţa în comun este considerată elementul cel mai caracteristic prieteniei);or imposibilitatea de a trăi în comun cu prea multe persoane şi de a te împărţi între ele este cât se poate de clară. Ca să nu mai vorbim că, la rândul lor, prietenii noştri trebuie să fie prieteni şi între ei, din moment ce trebuie ca toţi să-şi petreacă timpul împreună, lucru dificil de realizat când sunt mulţi. Şi la fel de dificil ar fi să participi la bucuriile sau supărările unui număr prea mare de persoane, căci se poate să te vezi în situaţia de a împărtăşi, concomitent, bucuria unuia şi supărarea altuia. Deci şi o prietenie profundă este posibilă doar faţă de puţini.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia bazată pe plăcere prezintă o oarecare similitudine cu prietenia perfectă (căci şi oamenii de virtute se agreează unul pe altul); la fel şi cea bazată pe utilitate (căci şi oamenii de virtute sunt utili unii altora). Şi între prietenii din aceste două categorii, prietenia îşi atinge maximum de durată când ea îşi oferă unul altuia acelaşi lucru (de pildă, plăcerea), şi nu numai acelaşi, ci şi provenind din aceeaşi sursă (cum este cazul prieteniei dintre oamenii de spirit), ceea ce nu se poate spune şi despre relaţiile dintre un îndrăgostit şi iubitul său. Aceştia din urmă nu-şi află plăcerea în aceeaşi sursă, ci unul o găseşte în a-şi vedea iubitul, celălalt în atenţia cu care este înconjurat de primul. Dar când floarea tinereţii se stinge, se stinge adesea şi prietenia lor (căci pe de-o parte vederea celui iubit nu mai inspiră plăcere, pe de alta el nu mai este obiectul aceloraşi atenţii). Şi totuşi, în multe cazuri prietenia lor îşi păstrează durata, dacă intimitatea i-a făcut să-şi iubească unuia altuia caracterul, graţie asemănării la care i-a adus.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aristotel a avut un iubit!?

Perfectă este însă prietenia dintre oamenii cu nobleţe spirituală, adică cei ale căror afinităţi izvorăsc din virtute. În acelaşi fel îşi doresc ei binele unul altuia: ca oameni de virtute;şi oameni de virtute ei sunt în însăşi esenţa lor. Iar a dori binele prietenului pentru prietenul însuşi înseamnă a fi prieten în sensul cel mai înalt (pentru că o astfel de prietenie se datorează structurii interioare a celor ce o resimt şi nu unei stări accidentale). Prietenia lor durează atât timp cât dau dovadă de virtute, iar virtutea este durabilă. Şi fiecare dintre ei este bun atât în mod absolut, cât şi în raport cu prietenul său, căci, oamenii cu nobleţe spirituală sunt nobili în sens absolut şi în acelaşi timp utili unii altora. E de la sine înţeles că asemenea prietenii sunt rare, oamenii de acest fel fiind puţini. Această formă de prietenie este deci perfectă atât prin durata sa, cât şi prin celelalte trăsături, şi în toate privinţele fiecare primeşte şi oferă celuilalt acelaşi lucru sau ceva asemănător, aşa cum trebuie să fie între prieteni.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre realităţi, unele se spun despre un subiect oarecare, dar nu sunt în niciun subiect, aşa cum "om" se spune despre un subiect om oarecare, dar nu este în niciun subiect; altele sunt în subiect, dar nu se spun despre niciun subiect (iar a fi în subiect numesc ceea ce, subzistând în ceva, dar nu ca parte, nu poate totuşi să fie în afara celui în care este), aşa cum o anumită cunoaştere gramaticală este în subiectul suflet, însă nu se poate spune despre niciun subiect, iar un alb anumit este în subiectul corp (căci orice culoare este într-un corp), însă nu se spune despre niciun subiect; altele, deopotrivă se spun despre un subiect şi sunt în subiect, aşa cum ştiinţa este în subiectul suflet, dar se şi spune despre un subiect, despre gramatică; altele, în schimb, nu sunt nici în subiect şi nici nu se spun despre un subiect, ca de pildă un om anumit sau un cal anumit, căci nici unul dintre aceştia, nici nu este într-un subiect, nici nu se spune despre un subiect. Iar în general cele individuale şi una la număr nu se spun despre niciun subiect, însă nimic nu se opune ca unele să fie în subiect, căci o cunoaştere gramaticală anumită face parte dintre cele ce sunt într-un subiect.

Aristotel în Categorii, 1a-1b (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte

Ce componentă universală suntem
Să ne compunem singuri din trasee
Ce pavoazăm, ce le-am deschis cu cheie
Ş-apoi păşim spăşiţi, pe ce-am creat, cu ce ne mintem.

Ne-avem în luptă surdă cu hazard
Ce vrem să-l stăpânim făr-al cunoaşte;
Si-aşa ne-am dat la suflet, Crăciun, Paşte...
Să nu fim bila dintr-un joc de biliard.

Suntem supremi în vise ce traducem
Într-un real, ce-l fabricăm cu forţe proprii;
Noi suntem singurii, se pare, interlopii
Să preschimbăm sfârşit, eternul să-l inducem.

Miraju-i maxim, ne-ntrupăm doar "fizici"
Uitând, morala, sufletul, de-a naşte...
Ne căutând, două milenii-n urmă, într-un Paşte
Ce-l venerăm umili, nefiind încă amnezici.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!