agonie si extaz

Nu ne-ai lăsat...

Nu ne-ai lăsat să disperăm
Când foarte grea a fost furtuna
O, Tată, mult Te adorăm
Că ne putem păstra cununa.

Ai stat cu noi în încercări
Să nu ne prindă oboseala
Ai uşurat nişte-ntristări
Sporit-ai, Doamne, îndrăzneala.

Nu ne-ai lăsat să rătăcim
Printre modernele curente
De-aceea-n har ne adâncim
În toate stările prezente.

N-ai fost distant, o, nu ai fost!
Ci ne-ai condus prin labirinturi
Găsim în Tine adăpost,
Protecţii când atacă vânturi.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre ultima destinaţie

cu drag pentru Zarra

izvorăsc din mine gânduri precum apele de munte
sparg stâncile mari în şapte în nouă
în fluxul creativ arzător curg broboane pe frunte
sunt doar zvâcnirile minţii scăldate în rouă.

mă asemăn cu izvorul ce se grăbeşte spre mare
mă îndrept şi eu spre cerul cu magia de lumină
clipe de eternitate râvnesc pentru afirmare
căci sunt carte de poeme structurate-n albumină.

mă simt precum izvorul pe culmi de extaz
nu tulbur muntele cu regrete cu păcatele mele
atunci când trec prin neguri fac haz de necaz
ştiind că-n viaţa asta n-am să sfârşesc în ele.

lumini îngereşti azi îmi stau pe obraz
ultima destinaţie va fi printre stele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără partitură

Toamnele venite din trecut
se aşază-n cuget către seară,
îmi aduc, cu vântul nevăzut,
amintiri lăsate într-o gară.
Aş fi vrut cu mine să le iau,
laolaltă să le am pe toate,
dar în gară încă mai veneau
trenurile pline cu păcate.
Ah, păcate, puse într-un nai,
cu mătase-n notele cântate,
pentru muze, cu parfum în grai,
înţelease doar pe jumătate,
doruri nesfârşte, fără glas,
spintecând uitarea-nşelătoare,
dar ştiam că încă au rămas
zilele din toamna următoare.
Am venit să le aştept tăcut
în acelaşi colţ uitat de gară,
când sosea pe şine, nevăzut,
trenul cu fanfara militară.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe literare (6 noiembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţionat până la vorbe

S-a oprit într-un vis "comun", departe de orice "închipuire" a vreunei negeneraţii... din câte se laudă că sunt, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Emoţionat că nu poate vorbi pe măsură... tăcut destul cât să moară, răpus de umbrele crucilor de pe alee...
Îngerii au ieşit din camuflaj peste Lună, au dansat cu mâinile între aripi, l-au privit topindu-se printre umbrele crucilor de pe alee
Consiliul local a tăcut în şedinţa cu presa printre crucile de pe alee
Oraşul prea-luminilor visa în el datorită crucilor de pe alee
Din pământ ieşea ambrozie, din cer curgea mană
Zăcea tăcut de extaz
pe un vis mecanic făcut meştereşte de inginerii germani cu furculiţe franţuzeşti
Îşi lăsa pulsul să vorbească

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Sunt iar un gând, pe strada
Dintr-un oraş himeric,
Acum, visând balada
De amor, trăit feeric.

Mi se topeşte piept
La glas de sub timpane.
În vele-n vânt... mă-ndrept
Spre forme diafane.

Cu sufletul la gură
Aştept din nou apel,
Să pier în aventură...
Fără, în minte, ţel.

Doar să-ţi simt iar parfum,
Amestecat cu tine
Şi să te-ajung din drum,
Pe unde-oi fi, cu cine...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni de hârtie

Pe trotuarul gri ce umbra-mi susţine,
ai mei paşi au uitat de mine.
În această iarnă târzie,
mâinile-mi reci cad în agonie.
Înainte privesc... nici ţipenie de om...
În juru-mi simt cum creşte un imens adenom.
Cum ar fi să fie cineva să-i pot vorbi
sau umbra-mi cenuşie să o pot albi?
Acest pământ de fier îmi oferă
doar umerii împovăraţi văzuţi din spate, precum o barisferă.
În nefericita amintire inima-mi se strânge,
vechi prafuri dezgropate, antice timpuri atinge.
Dar iată! O secundă, un pas o răsuflare
şi totul devine încremenit sub soare...
Fulgerul orbitor mă surprinde
totul e clar şi mintea-mi se aprinde.
Norii se rup, pământul se deschide şi se pleacă,
aerul se opreşte întins între van şi realul închis în teacă.
Acum şi eu sunt încordată...
ochii-i ridic şi văd oameni de hârtie cum n-au fost odată.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Iubita mea, de când aştept
Să vii, să te cuprind la piept.
Să te mai strâng cu al meu braţ,
Să te sărut cu mult nesaţ,
De mult n-ai fost în al meu “laţ”
Cu trupu-ţi drept.

Dar în zadar aştept sperând
Şi rugă-n ceruri adresând,
Mă ocoleşti, nu vrei s-auzi
Chemarea mea, tu mi te-ascunzi,
Cu lacrimi sufletul mi-l uzi
Mereu plângând.

De dor, şi-atâta dragoste ce-ţi port,
Nu am puteri să fac efort,
Să uit de rele, de necaz,
De-atât blestem ce e un caz
Al meu, în abur de extaz
Închis în ”fort”.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gay... pe scurt de-o existenţă

Venea în fiecare vineri seară,
'n străjer etern de fată dragă,
S-o poarte-n cluburi multe, "fancy"...
Pe cea ce i se dedicase,
O păzea-nspre infinit, fecioară
Cu trup şi suflet, o întreagă;
Era-n continu "escuse", "merci"...
Era Don Juan-ul... ce sperase.

"Mignon", brunet, cu ochi albaştri,
Cu limbaj fin, atrăgător,
-Un veşnic trubadur docil-
Ne-a părăsit, din întâmplare...
E dusul prematur la aştrii
Cu trup şi suflet de actor,
Perpetuul dar, mort de copil...
Îl am în minte ca pe-o floare.

Am fost străfulger, de durere,
La plânsul lung, prin telefon,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin galaxii de vis

Trec păsări călătoare către sud,
lângă fereastră se frământă plopii,
dintr-un trecut îndepărtat aud
prin galaxii de vis cum te apropii.

Din drum însă-deodată te opreşti
pe-o margine de amintiri surpată,
prin ceţurile beznei nefireşti
văd umbra ta întinsă ca o pată.

Incerc să te ridic din bezna grea,
cu gândurile toate adunate,
dar în trecut dispari lângă o stea
pe căile galactice-ncurcate.

Se-aşterne depărtarea între noi,
icoana ta din visul meu se stinge,
în suflet îmi rămân copacii goi
înfricoşaţi de iarna care-i ninge.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie, zidul plângerii...

Plâng strămoşii în morminte,
Când văd cum decade Ţara,
Cad culorile din steaguri,
Tratate cu indolenţa
Celor care îşi urăsc neamul.

Plâng mamele văduvite,
La mormântul celor dragi,
Ce-au luptat pentru Unire
Şi pentru al ei Stindard,
Eroi cu ţel sfânt jertfit
Şi de care s-a uitat.

Plâng şi taţii pe ai lor fii,
Ce-şi doreau Democraţie,
De ştiau pentru ce luptă,
Oare, ar mai fi luptat?
Când nimic nu s-a schimbat,
Iar unii îşi fac de cap,
Încântaţi de realitatea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (18 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!