usi deschise

Casa

Uneori, când se trezea, închidea din nou ochii şi
Mai privea o dată acea casa albă pe care
Ea o cunoscuse numai în somn, numai în stare
De vis – şi-n care nu intrase, dorind enorm deşi.

Ce mi-a povestit, demult, despre acea casă, întrebi?
Poartă albă, terasă, uşi cu geamuri la intrare;
Balustradă pe-acoperiş în partea dinspre mare;
Vânturi saline care bat printre brazii verzi, superbi.

E-acolo ea acum, oriunde-o fi acel loc, oare?
Doar un nebun ar încerca să afle paradisul
Creat de-o minte visătoare, cu tot dinadinsul.
Iubito, noapte de noapte, eu ies în larg, pe mare.

poezie de Richard Wilbur (1921), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de pe mări

Pluteşte-n nemişcare un înger pe mări
Salvează orizontul din ploi
Se naşte ziua!
Mă împart scări de apus şi toamne în miazăzi
Un început cu braţele tale întinse până la cer
Aseară am zburat cu ochii tăi în suflet,
Visând la o enigmă din spaţiul sideral
A nins şi s-au oprit secundele,
În macul ferestrelor deschise,
Lipindu-ţi de cămaşă un trandafir regal
Şi eu poetul vremii te-am mângâiat un pic
Zăpada s-a topit în albul străveziu
Lumina de azur s-a contopit în timp
Culorile se aşează tot mai adânc în apă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreabă dorul meu de tine

Întreabă dorul meu de tine.
Sărutul meu e istovit,
Că din visare nu-şi revine,
Din clipa când m-ai părăsit.

În mintea mea, idei ciudate
Din amintiri te zămislesc.
Prin lacrimile-mi tremurate,
Abia de chipu-ţi desluşesc.

Cum parcă m-a-ngrozit tăcerea
Aş vrea pe nume să te strig,
Dar depărtarea de-ţi e vrerea,
Mă-nvăluie năpraznic frig.

Când gându-mi bate-n uşi închise,
Zdrelindu-mi zilele în timp,
Pe-altarul sufletelor ninse
Am mai jertfit un anotimp.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asediul galben

Mucegai pe uşi, ziduri şi pleoape
Din ochi curg creioane lichide
Pe o foaie galbenă ce se-ntinde din aproape-n aproape

Un cor bântuie singuratic sau doar un ecou
Din urma paşilor plecatei îmi fac un garou –
Prin venele zidurilor ţâşnesc hemoragic amintirile transparente ca timpul

Într-al cincilea colţ al tavanului
Păianjen beteag îşi ţese ultimul voal, confundă firul de lumină şi cade
Galbenul foii îl înveleşte ca un mut prohod, leitmotiv

Păşesc contra ecou, străbat morţile, mă revolt deziubind
Grafitul se spulberă-n aer, divulgând trama, ochii pornesc pe cont propriu departe
Corul mă cheamă-napoi pe diminutiv ca mama

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot e anul porcului cu pestă

vreau să-mi trec părul prin transformări stilistico-blondine în-
pasărea deşertului cu aripile desfăcute. ramurile salciei defoliate. puf de pui. trepte.
nisip decorat de furtuna eoliană. tulpinile usturoiului împletite. frânghii din cânepă. chirpici. polen anemofil. aur lichefiat, soare şi gelozie. câmpul păioaselor mature. palmier la sfârşitul perioadei de vegetaţie. melci copţi din aluat. plante parazite cu proprietăţi medicinale. uşi din ciocolată. miere cenuşie politică. ceai de muşeţel şi lumânări topite. obiecte argiloase şi umede. foc.

dacă le rad pe toate până la rădăcină. dacă le vând. aş dona suma bolnavilor de cancer.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire la focul lui Zamolxe

Doamne ne ştii, suntem poporul de zei şi de zâne.
Cu focul aprins ne găsim astăzi de faţă cu Tine
Cu inimi deschise spre Tine avem multe a-Ţi spune.

Răul din noi Tu vei arde cu focul minune,
Ştim că zeul Zamolxe ne-aduce adevărul. Bătrâne
Doamne, promitem! Vom urma faptele bune.

Ne sunt minţile treze de-a Ta-nţelepciune.
Mântuitorului nostru Zamolxe multe-I vom spune,
până ce focul sacru va fi doar un tăciune.

poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun val

ai noroc ai fi vrut să-mi spui la plecare
marea mărgineşte nisipul în apus verde
aş fi vrut să-ţi răspund
stânjenită de mirare
dar ce să explic
de ce tocmai pe mare
de ce nici un platan doar sunt atâtea râuri
de ce vapoare vechi şi cât de singure
îşi întreţin tăciunii aprinşi
de ce nici un val în asfinţitul incert
şi de ce râurile au secat şi nici un platan
gigantic pentru popasul pe ape
uite se vede ţărmul numai am murmurat
şi câte porţi deschise spre înafara lui

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenţe

dorinţele mele vizează absolutul
nu risc cu tristeţea să cad în depresii
iubesc apropierea de pământ de lutul
care se lasă modelat prin progresii.

ating adâncimile vieţii cu visul
revelaţii deschise m-apropie de cer
am gustul frumuseţii ce sfidează abisul
idealurile mele lumii le ofer.

flăcări de iubire ard demonia vieţii
mă apropii de sfinţi cu sentimente pure
culorile luminii pictează pereţii
trec printre obstacole prin lucrurile dure.

dorinţele de puritate trec prin ziduri
prin versuri versatile rânduri, rânduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de-acasă...

Mi-am visat azi-noapte, mama...
Şi am plâns în vis de dor...
Se făcea, că ea, sărmana
M-aştepta de sărbători.
Şi la fel ca înainte
Tot în lacrimi şi tăcută,
Printre doruri şi cuvinte
Sărutam mâna muncită.
Mâna sfântă-n mângâiere...
Mâna ce a scos cenuşă
Dintr-o vatră, ce-n durere
Arde dorul, plâns, în uşă.
M-a primit cu braţele deschise
Şi ca pe un prunc în faşă
M-a cuprins cu lacrimi sfinte...
-Ce dor îmi este de-acasă!

Nu mai vreau să plec măicuţă...
Ţine-mă la pieptul tău...
Ca o floare pe-o crenguţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu să-mi fii răsărit

Iubeşte-mă încet, pierde-mi secunde,
În locul lor creează-mi veşnicie
Atinge-mă şi-n braţe mă ascunde
Ca să mă regăsesc pierdută ţie

Să-mi pui pe pleoape amintiri frumoase
Cu ochii-nchişi să le revăd în vise
Ascunde-mă-n cuvinte amoroase
Şi fă din mine larg de zări deschise

Vreau să adorm sărut lipit de tine
În tremurul de buze umezite
Să-mi fii o vindecare de suspine
Atunci când sunt emoţii infinite

Iubeşte-mă tăcut, dar nu-mi fii şoaptă,
Să te aud şi trupul să-mi tresară
Şi fă-mă dimineaţa ce aşteaptă
Să-i fii lumina zilei prima oară

poezie de Adi Conţu (10 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!