schimb

Substanţă, în chip principal, în prim rând şi prin excelenţă este cea care nu se spune despre niciun subiect şi nici nu este într-un subiect, ca de pildă un om anumit sau un cal anumit. În schimb, substanţe secunde sunt numite speciile în care subzistă cele ce se numesc în prim rând substanţe, atât ele, cât şi genurile acestor specii, cum subzistă, de pildă, un om anumit în specia de om, genul speciei fiind vieţuitorul: aşadar, acestea se numesc substanţe secunde, anume atât omul, cât şi vieţuitorul. Este însă vădit... că pentru acele substanţe spuse despre un subiect e necesar ca şi numele şi raţiunea de a fi să fie enunţate despre subiect.

Aristotel în Categorii, 5
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă suferinţa predomină şi este pozitivă, în timp ce plăcerile sunt negative. Din această cauză, cel care face din raţiune firul conducător al acţiunii sale şi care, în tot ce face, ia în considerare consecinţele şi viitorul, va trebui să aplice foarte des principiul sustine et abstine (suportă şi abţine-te);şi pentru a garanta pe cât posibil absenţa suferinţei pe timpul întregii vieţi, va trebui să-şi sacrifice în majoritatea timpului plăcerile şi bucuriile cele mai aţâţătoare. De aceea, raţiunea joacă cel mai adesea rolul unui mentor al tristeţii şi propune fără încetare renunţări, fără a promite altceva în schimb decât o viaţă aproape lipsită de suferinţă. Nebunia nu sesizează decât o faţetă a vieţii şi poate fi bogată în plăceri.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quiproquo

Azi nu-ţi spun decât că te iubesc...
Dar cât timp te voi iubi nu ştiu -
Mâine, noul meu roman pe care-l scriu
Poate nu voi mai fi dornic să-l sfârşesc...

Dar cum eu voi fi-ntregit de tine,
Marea bucurie de-a mă şti iubit
Va lungi romanul meu la infinit
Numai dacă tu mi-l vei citi la fel cu mine...

Dar tu, vai!...
Nu-mi vei citi decât o filă -
Prima filă -
Fila cu-al tău nume,
Care va produce oarecare vâlvă-n lume,
Ca o nouă prorocire de Sibilă...
Eu, în schimb, mi-l voi citi mereu,
Până ce,-ntr-o bună zi,
Eroina din romanul meu va-nnebuni -
Şi cuminte voi rămâne numai eu!...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (octombrie 1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa, înţeleasă ca o comunitate de ţări, are ce propune lumii. Cândva ea a fost o putere mondială – singurul continent care le-a descoperit pe celelalte, el însă nefiind nicicând descoperit. Europa a dat naştere unei culturi pe care lumea ar fi vrut să o imite, ea însă nu a imitat pe nimeni. Iar aceasta este, într-adevăr, o cale fără întoarcere. Ea posedă, în schimb, o remarcabilă moştenire: capacitatea de a lăsa în urmă un secol de răzmeriţe şi disensiuni, de a uni oamenii pe baza unui set de valori comune, ea are obişnuinţa unei convieţuiri paşnice, împlinitoare şi benefică pentru toate părţile, în cadrele unei diversităţi culturale, etnice şi lingvistice. Toate acestea sunt şi apanajul Rusiei. Poate că asta ar trebui să fie contribuţia noastră la pacea mondială.

Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţiile ploii

Vând insomnii
Şi turnuri de ploaie,
Eventual schimb pe un suflet uşor.
Te privesc de atâta vreme cu ochi tandri,
Ai venit
La marginea ploii
Să mă creşti ca pe o floare.

Mă văd zburând ca un miros
De pâine caldă
În emoţia toamnei.
Vibraţiile ploii
îneacă o floare.
În nori
Vine îmblânzitorul de furtuni.

Cei ce pierd încă o noapte în ploaie,
Răsfoiesc mica publicitate,
Frunzărind scheletele florilor uitate
în faţa gării.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă amintiţi ce povesteşte Dostoievski despre minutele petrecute în faţa plutonului de execuţie? Despărţise, dacă ţin bine minte, acele minute în mai multe părţi. O parte pentru a-şi lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pentru a-şi aminti viaţa. Şi o parte pentru a privi cum soarele pe tabla unei cupole... Poate că trebuie să simţi sudoarea morţii ca să înţelegi, într-adevăr, cât de frumoasă e o cupolă care străluceşte. Pe care, altfel, o priveşti întrebându-te cât e de veche sau în ce stil e construită. Sau pur şi simplu n-o observi deloc. Şi poate că e o lege a compensaţiilor în toate. Cei care speră sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranţă. La ce e bună speranţa pentru cel care are totul? În schimb, unul ca mine trebuie să creadă că orice rău are o limită. Inclusiv pustiul...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti al meu

Eu te iubesc ca o leoaică, ce-şi apără puii cu dinţii,
Eu te iubesc mai mult decât îşi iubeşte-un copil părinţii;
Tu eşti acel ce m-a rănit şi tot nu scap de vraja ta,
Sub flacăra ta m-am topit... mi-eşti orizont, mi-eşti vis, mi-eşti stea!

Mă zvârcolesc, dar inutil, se pare că nu am scăpare,
E-n van să strig după-ajutor, nimeni n-aude-n larga zare!
Încerc să scap, mă strângi în laţ, puterea mi-ai anihilat,
Nu ştiu cât de femeie-ţi sunt, dar tu îmi eşti... cel mai bărbat!

Ca să mă rup de tine-acum, ar însemna să-mi sfâşii carnea!
Cine-ncearcă să mi te ia,, voi da luptă soră cu moartea!
Poate nu ştiu, poate nu pot şi să mă schimb acum, mi-e greu,
Nu-s sigură de mai nimic, numai de-un lucru: eşti al meu!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să mor sperând

Încă o toamnă a trecut
Şi toate frunzele-au căzut,
Iar anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată „trec” şi eu,
Îmbătrânesc şi-mi pare rău
Că nu mai cunoscut.

De sărbători eu aşi fi vrut
Să vii să-mi dărui un sărut,
Să vii, un: „La mulţi ani” să-mi spui,
Că sunt „orfan” al nimănui,
Să nu mai rătăceşti „haihui”,
Dar „Tu”, n-ai vrut.

Nu vrei în suflet să-mi revii,
Deşi de zeci de ani o ştii,
Că te-am iubit şi te iubesc,
Să-mi fii aproape o doresc,
Speranţele mereu îmi cresc,
De ce nu vii, de ce nu vii ?

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşor şi fără urmă voi pleca şi eu

Viaţa nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost şi eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu şi Copilăria mi-au m-ai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost

Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înţepenită pe umerii ei ca o durere!

Doamne, cum să-mi uit copilăria prin care alergam desculţ de la un capăt la altul şi soarele umbla pe vârfuri, ca pe propria-i rană, să nu-mi trezească amiaza!

Cât despre tine, Doamne, nu prea-mi aduc aminte, mama te purta în gând ca pe tata plecat într-o zi să stea de vorbă cu tine şi de atunci focul din sobă s-a stins...

Ziua aceea o ţin în loc de inimă şi aştept

Oare, îl voi întâlni pe tata?

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru ziua Schimbării la Faţă

Doamne!...
Lasă-mă să stau de vorbă cu Tine,
Nu fi Tată vitreg cu copilul Tău,
Care n-a făcut în viaţă decât bine
Şi n-a fost plătit în schimb decât cu rău...

Lasă-mă să-Ţi spun că nu se poate
Să rămâi mereu aşa cum eşti,
Când puterea Ta se-ntinde peste toate
Şi când toate sunt aşa precum voieşti...

Lasă-mă să-Ţi spun c-alcătuirea
Celor ce le crezi fără prihană
A-nceput să răzvrătească omenirea,
Dornică de-o viaţă mai umană...

Fă să fie-aşa precum se spune
C-ai fi vrut să fii cu lumea toată -
Rău cu cele rele,
Bun cu cele bune -

[...] Citeşte tot

rugăciune de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 9 (septembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!