nu avem viitor

Laşi mirosul tău în aer

Laşi mirosul tău în aer
de metal şi de femeie
şi de car încins pe lutul
al întinderii caldee,
de coloană viitoare
dintr-un secol nenăscut
de zid ars de o văpaie
care-o arse şi pe Ruth.
Şi îmi pari că eşti aievea
ploaie aspră, fraged nor,
dulcea mea antichitate
dintr-un secol viitor.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alungă amintirile urâte

Amintirile frumoase
repede-s uitate.
Amintirile urâte
ne însoţesc mai departe.
Amintirile urâte
Sunt teama de viitor.
Alungă-le cât mai iute!
Pune bune-n locul lor!
Aşa poţi merge mai departe
de fericire ai parte.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imperceptibil timpul

În grădină se face roşie
portocala, imperceptibil
timpul dansează
pe scoarţa sa,
roata morii se desprinde
la plinul apei
dar îşi continuă rotirea
şi înfăşoară un minut
minutului trecut
sau viitor. Divers timpul
pe rotunjimea fructului,
indeclinabil pe corpul
care reflectă moartea
lunecă întortochiat
închide strânsoarea
minţii, scrie
o dovadă de viaţă.

poezie clasică de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devenire

Din pătrate de gând şi din zel,
Am ridicat piramide până la cer.

Din căderi şi abis,
Am clădit paradis.

Din cenuşă şi fum,
Am plămădit un parfum.

Din atomi de speranţă sădiţi,
Am cules orizonturi şi biţi.

Din margini de timp şi din dor,
Mi-am creat viitor.

Pe umerii fervorii m-am înălţat,
Şi din galbenul tern şi imund,
Am schiţat
Un azur de trăiri pe pământ.

poezie de Gheorghe Alionte (4 ianuarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mucenici

E ziua mea, a ta şi-a lor,
Să bem tot vinul din ulcior,
Să bem încet şi cu măsură,
Patruzeci şi patru permis spre gură...
Mâine avem scurtă la mână.

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale atinse

Tăceam la mal,
oceanul rece tremura
şi-o mai chemam,
sub floriile ce înmugureau,
nu apărea.

Tăceam apoi pe la izvor,
friasone tari mă scuturau.
Copac subţire, în viitor
toţi îl uitau,
iar vântul orchestra.

Un dor de slove se iveşte
şi îmi amintesc - cărunt,
nocturna, rece, tinereţe
unde erai când am tăcut?

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ancorez...

Mă ancorez, la a ta cingătoare,
Soartă îndulcită cu boabe de noroc...
Din crezul meu molipsitor
Nu vreau să mai fiu doborâtă
Sau sufocată de lanţul slăbiciunilor,
Ce lumea a cuprins patetic,
Tocindu-i caracterul.

Am vise mari de viitor,
Soartă îndulcită acum de înţelepciune,
Dă-mi putere să mă bucur!
Lângă al meu sfânt popor.

poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii în agora

Bate vântul în cetate
Spulberatele iluzii
Zornăie în noapte scuzii
Conturile vinovate

Intră lupii în agora
Şi semmnează la edicte
Pedepsind pentru delicte
Viaţa mieilor cu ora

Toate astea înfioară
Fac să tremure supuşii
Nopţile-ndărătul uşii
Tace orişice vioară

Cei mai mici datori să strige
Că avem democraţie
Azi îţi vine rândul ţie
Să alergi pe catalige

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul eminescian

Timpul eminescian
A fost "luceafăr" pentru noi.
Multe poezii scriam,
Sau pictam "Carul cu boi".

Sculptam infinitu-n piatră,
Nu-l lăsam să cadă pradă.
Eram mai stăpâni pe vatră,
Din cuvinte făceam spadă.

Am stat de strajă ţării.
La Dumnezeu ne-am rugat
Să nu ne dea uitării.
Luceafărul ne-a luminat.

Dar, când Luceafărul s-a stins,
În ţară multe au apus.
Monotonia ne-a cuprins
Şi tot ce-am creat, s-a dus.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea cu fulgi şi pene

când rămân fără viitor
şi cu şansele epuizate
oamenii încep să-şi cumpere
aripi de zbor cu plata în rate

pasărea cu fulgi şi pene
vindea noaptea la dughene
ambalată la pungi
şi hârtie creponată în dungi

totdeauna ultimul mister
rămânea nedezlegat
şi până la intrarea în sat
se transforma într-un morman de fier

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!