ion ratiu

Sfioasele paduri

O! Lăcrămioarele-s sfioase,
furând din cer argintul lunii.
Şi soarele, uitând poiene,
stârnindu-şi acele minunii
cu vorbe albe şi viclene,
pădurea verde o descoase:
- De ce-ţi sunt fetele sfioase?

Pădurea tace, le ascunde,
şi astrul nici nu ştie unde.

poezie de Ion Bănuţă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei

zeiţe, trupuri de aur,
voi aprindeţi sideful şi lumina,
strălucind a lebede
când luna se scaldă calmă-n mare,
ramuri de apă şi dor
trecând prin nopţile mele.
insomnaticile mele nopţi
se prefac în flacără,
cerul în tremurare,
plin de fluturi şi muzici,
cu voi topazul
e vis.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierzătorul

În jocul acesta de şah
Eu pierd la orice mutare
Mai mult ca o fugă de Bach
Uitată de-un veac în sertare;

Eu sunt pierzător din oficiu
Şi nu mai mizez pe câştig
De-o viaţă mă plimb prin ospiciu,
Momâie de zdrenţe şi frig.

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legendă

Străluminaţi ca nişte unghii,
Sub scuturi, îngeri au lăsat
Cherubul văii să-l înjunghii,
- Sădiţi în aer ridicat.

Şi limfa pajiştelor pale
Se pleacă soarelui ferit
Al certei sere animale:
Îngână sângelui ivit.

Scris, râul trece – în mai – albastru
Şi varurile zilei scad,
E rana Taurului astru.
Vădita ţară, Galaad.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţarcul

de-acasă până la serviciu
toţi eram legaţi cu câte-un lanţ
sucită cheia-n broască face cranţ
ţarcul este doar un artificiu
în care noi cu feţele ca ceara
mutăm de dimineaţa până seara
de la un loc la altul câte-un viciu

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralele intersectate

Te admir
pentru că ştii să te faci
plăcută,
doar tu îmi iei sufletul
şi mi-l înfăşori
în straiele primăverii
când eu strănut
sufocat dulce de polenul
de pe buzele-ţi,
mai ştii
când îmi desenai trupul
în menghina
coapselor tale?

poezie de Ion Ţoanţă
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De prin primăveri adunate

Am plâns
la rădăcina pomilor
în floare
când ai plecat subit,
îngerii-mi şopteau
să nu te judec
iar după trezirea
de la ceasul pierzaniei
am încropit
din flori
de păpădie
nişte poeme
prin pajişti udate
de lacrima ploii,
dulce ca mierea
e sărutul iubitei
în absenţa-i!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prieteni buni din lumea-ntreagă,
E-acum momentul potrivit
Să fac urarea frustă, dragă:
S-AVEŢI UN PAŞTE FERICIT!

Ou roşu, măiestrit pictat,
Înalţ, c-a înviat Hristos...
Cu-adevărat a înviat –
Ciocniţi – şi-nvingeţi, drăgăstos!

Lumină-n suflet şi în gând pentru toţi creştinii!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih mamei mele

Maria - mamă eroină,
Aievea înger păzitor,
Rod - aripă nemărginirii,
Iubire, taină, viitor,
Alergi tăcut cu mine-n gânduri...

Inimă pururea eternă,
Om, mamă, nume sfânt şi pur,
Nutrind să am un drum mai bun.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate glumi?

Da şi nu.
Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi.
Nu se poate - cu oameni bolnavi.
Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi.
Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi.
Se poate - cu oameni de spirit.
Nu se poate - cu oameni proşti.
Se poate - cu literaţi şi artişti.
Nu se poate - cu gloabe literare şi artistice.

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!