discursuri de sfarsit de liceu

Repaos

(...)

O, fără să presimti ce drumuri se-ntretaie,
Un zâmbet vag ai ridicat spre astru.
Acum când totul s-a sfârşit de mult
Când am pierdut din mână
Misteriosul fir,
Uitat de mine însumi şi de toţi,
Bărbos, murdar, cu ghetele-ncărcate de ţărână
-Iată,
Privesc de-aicea astrul,
Ca să-mi răsfrângă totuşi
Raza privirii tale
Oricum, oricând,
La fel înduioşată.

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viata?

Ce este viata?
Un nor de praf care parca se spulbera cand vine ploaia!

Ce este viata?
Un ocean intins care parca nu mai are sfarsit!

Ce este viata?
Culorile, florile, Tu esti viata!!!

poezie de Andreea Brigitte Erdei (iunie 2006)
Adăugat de Andreea Brigitte Erdei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am îmbarcat în călătoria noastră în Cosmos, cu o întrebare formulată pentru prima oară în copilăria speciei noastre, pe care am repetat-o în fiecare generaţie, cu o admiraţie nealterată: Ce sunt stelele? Explorarea stă în natura noastră. Am început ca un grup de rătăcitori şi am rămas rătăcitori. Am zăbovit prea mult pe malul oceanului cosmic. Suntem în sfârşit pregătiţi să ridicăm pânzele către stele.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zăpadă

La adevăr să cugetăm -
Durere multă!
În sfârşit entuziasm
Până la moarte.

Noapte de iarnă
Curată tu ascetă!

Comentarii

Textul poate fi considerat ca o etapă preliminară, ca prima versiune a anului 1915 publicată sub titlul "Capitularea nopţii" în revista "Brenner". Chiar dacă singura imagine supravieţuitoare este "asceta" asociată cu răcoarea: (V. 5-6) "Noapte de iarnă / Curată tu ascetă!
Fără ultimele două versuri, textul ar fi găsit cu siguranţă o clasificare diferită, şi anume aforismul. Un aforism cu afirmaţii destul de simple: să gândim că adevărul aduce durere. Cei care gândesc suficient vor fi răsplătiţi cu "entuziasm", îmbogăţire spirituală care îi însoţeşte la moarte.
Versurile duble finale includ entuziasmul "În sfârşit entuziasm/Până la moarte", un conţinut religios care aşază un act de har în orizontul posibilelor interpretări. "Până la moarte" este, în plus şi un vers ambiguu citit ca - "în sfârşit entuziasm" - restricţie, în măsura în care se aminteşte că acest entuziasm este încheiat printr-o moarte inevitabilă. Totuşi, s-ar putea numi şi contrariul, şi anume o certotudine că moartea este doar una fizică, dar că "entuziasmul" se va împlini în tranziţia către o formă de existenţă post-existenţială.
Referindu-se la legătura dintre imaginea "asceta" şi sora dragă a lui Trakl, Margareta, ar fi posibilă o altă interpretare, şi anume legătura cu această soră după moarte: ideea că sora lui Trakl se adresează într-un poem, după moarte, lui Trakl. Ca o apoziţie, totuşi, "noaptea de iarnă" este chiar "asceta pură". "Răcoarea" la Trakl are adesea o conotaţie pozitivă, aceea de calmare, de oprire a durerii. Moartea, noaptea de iarnă şi existenţa monahală se suprapun în imaginea unei existenţe împlinite.
Ca poezie, textul câştigă un sens, în măsura în care acesta indică o dimensiune mai mult decât o trecere în revistă: subtextul conţinutului aforistic.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai văzut vreodată ploaia ?...

Ai văzut vreodată ploaia?
Ştiu, iubito... îmi spui «nu»
Mohorâtă e odaia,
Eu sunt tu.

Murim străini pe zi ce trece,
Şi timpul este amorţit.
Tu ai plecat cu toamna rece,
Eu sunt sfârşit.

Lacrima mi-o las în noapte,
Sting cu ea orice văpaie.
Numai clipa n-o pot stinge,
Eu sunt ploaie.

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista Constelaţii diamantine, martie 2014 (14 septembrie 2012)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există, într-adevăr, răsplată?

Veni-va-într-adevăr, răsplata?
Încep să mă-îndoiesc de asta.
Sunt fragmentat şi stastisit,
Există, într-adevăr, răsplata?
Asigură-mă, Sfinte Doamne,
Şi dă-mi o veste, în sfârşit.
Există, într-adevăr, răsplata?
Încep să mă-îndoiesc de asta.

poezie de Hillaire Belloc, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

A Fi este infinit mai important decât a deveni. A Fi nu este contrariul lui a deveni. Dacă este opusul lui sau în opoziţie cu el, atunci nu mai este A Fi. Numai când a deveni ia sfârşit definitiv, A Fi poate să existe. Orice strădanie lăuntrică de a deveni trebuie să înceteze. Doar atunci există A Fi.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Viaţa mi s-a-închis de două ori înainte de sfârşit;
Şi totuşi rămâne de văzut
Dacă Viaţa Veşnică îmi va dezvălui
Al treilea eveniment, nepetrecut,
Dar atât de mare, de deosebit faţă de celelate două,
Încât mi-e cu neputinţă să-l imaginez, să-l discern.
Despărţirea este tot ce ştim despre paradis
Şi tot ce ne trebuie pentru infern.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legislaţia raţiunii omeneşti (filosofia) are două obiecte, natura şi libertatea, şi cuprinde deci atât legea naturii, cât şi legea morală, la început în două sisteme diferite iar la sfârşit într-un singur sistem filosofic. Filosofia naturii se raportează la tot ceea ce este, pe când filosofia moravurilor numai la ceea ce trebuie să fie.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul Meu poet

Copilul Meu poet, vreau să cânţi cu Mine:
Am terminat cu timpul şi cu faptele.
Jocul meu cosmic s-a sfârşit.
Cel Unic, Transcendental am fost.
Cei Mulţi, Universal acum sunt.
Eu sunt Sufletul-Floare al Eternităţii Mele.
Eu sunt Inima-Parfum a Infinităţii Mele.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!