uitat

Potop în derivă

Nu mai scriu, că nu mai ştiu:
Am uitat cuvintele;
Scriu în vis, dar uit ce-am scris:
Beau ca preşedintele!

Numai beau, că nu mai vreau
Să-mi urmăresc ţintele;
Şi pe plac să le mai fac,
Urmându-mi instinctele!

Mi-am lăsat inundat
Locul cu mormintele;
Şi plutesc nefiresc,
Bete, simţămintele,
Albe, osemintele!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (17 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănelul, brebenelul

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Un motănel, brebenel,
În cămaşă, copăcel,
A găsit un borcănel,
Închis cu un căpăcel.
S-a uitat atent la el
Şi l-a mirosit niţel.
Era galben la culoare...
"Ce-o fi înăuntru, oare?
Miere, lapte, sau smântână,
Sau dulceaţă cu alună?"
Şi umblând el furios
I-a scăpat borcanul jos.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia sfârşitului cotidian

Unchiul Sam râde cu focosul nuclear
între dinţi Alioşa trage cazaciocul pe
dreapta Să-şi continue Mioriţa trans
humanţa milenară În rest toate-s bune
şi europene Am uitat şi de Asia şi de
Africa De Marte nici nu mai vorbesc
Stăm cu ochii beliţi pe ecranul
calculatorului Poate prindem
Apocalipsa
măcar
în
r
e
l
u
a
r
e

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcinile pământului

Rădăcinile pământului
scormonesc în fiecare dintre noi -
Mă simt din ce în ce mai singur
în mijlocul tuturor;
Te-am recompus cu fiecare gând,
te-am închis în fiecare vers
până te-am uitat definitiv...

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitarea

nu ştiu cât mi-e dat
nici cât mi-a rămas
nici dac-oi fi-nălţat
ca Tine de Ispas

doar atâta mai ştiu
doar atâta mi-e dat
- că mai sunt încă viu
şi că nu m-ai uitat...

poezie de Iurie Osoianu (4 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

SCRISOAREA SOARELUI

Unde e poetul care
Dintr-o simplă intâmplare
Scria versuri de iubire
Cu metafore sublime?

Cred că este supărat.
Soarele in loc a stat...
A uitat de sărutare
Intr-un colt la o scrisoare

Eu aştept, mă uit spre cer
Să-nteleg al lui mister.
Poetul cu vers duios
A plecat, nu s-a intors.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Am luat ceasul de-ntâlnire
Când se tulbură-n fund lacul
Şi-n perdeaua lui subţire
Îşi petrece steaua acul.

Câtă vreme n-a venit
M-am uitat cu dor în zare.
Orele şi-au împletit
Firul lor cu firul mare.

Şi acum c-o văd venind
Pe potecă solitară,
De departe, simt un jind
Şi-as voi să mi se pară.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magazinul de haine... sau Magazinul iubirii...

Am ieşit, să-mi plimb sufletul, prin oraş,
Se întâmplă ceva ciudat,
Erau, oameni dezbrăcaţi, în plină iarnă,
Purtau haine scumpe şi totuşi erau goi...
Niciun zâmbet, nicio urmă de bucurie, sau de iubire,

Erau oameni în carne şi oase
Purtau haine dintre cele mai scumpe...
Şi totuşi era un dezmăţ al goliciunii
Toţi priveau în jos, la cenuşiul asfaltului
O mare de oameni, cu gânduri pierdute...

Erau oameni şi umbre, erau umbre de oameni...
Nu li se mai vedea faţa de tristeţe şi deznădejde,
Uitaseră de iubire, uitaseră să mai trăiască
Sufletul, nu poartă haine scumpe
Sufletul nu se îmbracă de la magazinul de haine

Sufletul, nu îngheaţă pentru că afară e frig,
Un suflet poate să îngheţe în plină vară,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O alee în Luxemburg

Trecu copila-ncântătoare
Şi sprintenă ca pasărea:
În mână-i strălucea o floare
Şi nou referen pe buze-avea.

Doar ea putea să mai răspundă,
Ah, sufletului meu uitat;
Venind în noaptea mea profundă,
C-un zâmbet l-ar fi-nseninat!

Dar tinereţea nu-i, vai mie!...
Adio, rază ce-ai sclipit,
Parfum, copilă, armonie...
Trecea norocul, - a fugit!

poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcanele timpului

Eram altfel cândva, cu toţii...
Nu ne plângeam pe atunci morţii;
Şi chiar şi noi eram mai vii...
Mă-ntreb dacă mai ştii?!

Mai ştii de unde vii, hai spune:
De ce ţii astăzi cont de lume
Şi uiţi de tot ce ţi-ai promis...
Mai ştii c-aveai un vis?

De ce pretinzi că nu mai eşti,
Astăzi, tu - cel ce-ai fost?
Împreună, am scris poveşti...
Îţi ştiu povestea pe de rost!

Nu poţi nega că ai uitat,
De vremea când îţi permiteai,
Să fii TU: cel adevărat...
De vremea când trăiam în Rai!

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!