Poezii despre radu popescu, pagina 32
Vouă
Se văd roadele pe rânduri,
nu degeaba v-am citit...
se văd brăzduite câmpuri
și astăzi au înflorit.
Mă gândesc să fac o carte
în care să povestiți,
începuturile voastre
de la A, până la sfinți
Îmi trece acum prin minte
forma ei mai diferită,
două rânduri povestite
și o strofă învechită,
apoi iarăși rândui, rânduri,
despre timpul de atunci,
când v-ați adâncit în scrisuri...
gânduri mari și gânduri dulci.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre gânduri
- poezii despre flori
- poezii despre cărți
Lasă-mă încă
Dacă Tu adunat cu Eu fac Noi,
E poate vrajă, gramatică, complot,
Dacă poți să te scazi din adunare,
Eu, nu mai pot!
Dacă din teama de a nu te pierde
Am zidit uși, am astupat ferestre
Dar tu, biruitor le-ai spulberat
Și ai plecat fără să-mi lași vreo veste;
Dacă te-a consumat umilitor
Această dragoste, mistuitor de-adâncă,
Dacă simți că-i mai bine să pleci și să uit,
Pleacă... dar lasă-mă să nu te uit, încă!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre gramatică, poezii despre frică sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lecția de poezie
Că Trabantul nu-i BMW,
Ghinionul ăsta e!
Cu puțină simetrie poezia-i geometrie:
Limpede, stelară, vie - floare albă de hârtie.
Dă-i un vis fără hotare și va fi în toate
Floare limpede, stelară, născută din moarte.
Starea ei dumnezeiască este flacără domoală,
Altfel scrisă n-o să fie decât litere de smoală.
Poezia-i omenească - biblică lumină adâncă,
Ea se arată-n nimbu' florii cântec zăvorât în stâncă.
Altfel doar cuvinte moarte unde glasul nu mai e,
Că le-ascultă numai surdul, A d 1 B d C.
poezie de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre stânci
- poezii despre stele
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- lecții de engleză
Jertfă
Ce noapte, ce noapte și mâine ce noapte
și clopote toate cum bat înnoptate
și slujbe-n biserici și oameni pe coate
se roagă de moarte să plece departe
Și cuie în mâini și cuie în picioare,
ce jertfă pe cruce, ce spini fără floare,
ce jertfă jertfită, ce sânge se scurge
și-o mamă cum plânge cu fruntea pe cruce
ce noapte, ce noapte și mâine ce noapte
și clopote toate cum bat înnoptate
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre jertfă, poezii despre viitor, poezii despre sânge, poezii despre religie, poezii despre plâns, poezii despre picioare sau poezii despre mâini
Ofilire
Se joacă toamna-n felul său,
cu raze dulci de soare,
mă-ntreabă dacă-mi pare rău
c-a ofilit o floare.
Mă uit la ea, și îi zâmbesc,
și-i spun că nu îmi pasă,
că, și-ofilită dacă e,
o floare-i tot frumoasă.
E-adevărat, parfumu-i piere,
culoarea s-a schimbat.
Sămânța-i este renviere
într-un boboc curat.
Răsare fraged, înflorește,
e-al fluturilor rai
și-o altă toamnă-l ofilește...
A fost copil, în mai...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre toamnă, poezii despre schimbare, poezii despre rai, poezii despre jocuri, poezii despre frumusețe sau poezii despre fluturi
* * *
Uneori mi-aș dori să fiu invizibil. Să nu mai simt. Să nu mai știu. Să nu-mi mai fie dor. Să nu mai pot. Să nu mai sper.
Uneori mi-aș dori să fiu altcineva.
Uneori mi-aș dori să am ceva pentru care să lupt.
Uneori mi-aș dori să fiu mereu un copil.
Doar să uit, mereu mi-aș dori să uit tot ce-am scris!
poezie de Radu Cîrstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre dor sau poezii despre copilărie
Tu...
L-ai iubit dumnezeiește, sau poate, nebunește?
Te-ai lăsat prea mult dominată de tăcerea prea grea?
Si aveai atâta putere!... Oare, de ce așa?
Înseamnă că nu te iubea si sigur doar se juca.
.
Mereu ai încercat și ai reparat, ce nu, tu ai stricat,
Nu mai încerca ce-ai mai încercat! Acum, lasă-l plecat,
Dacă l-ai iubit... A fost minunat? Tot e dărâmat.
Clepsidra n-a mai rezistat. A lăsat nisipul si s-a spart.
.
Ai vrut să iei de la el, cu lăcomie-păcat, tot
Ce n-ai avut, tot ce viata, ca o hoață, ti-a luat?
Așteptări, vise... acum, iluzii duse și răpuse.
... Și esti tăcerea pierdută, dar tot de tine găsită!
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre nisip
Cum arzi, mă arzi...
cum arzi,
cafea fierbinte la culoare,
cum râzi și arzi,
în mine clipa asta moare
cum risipești
mireasma pleacă călătoare,
cum mă răsfeți
așa cum ești, îmbietoare
risc să te gust,
știu amețeala și îmi place,
îmi curge-n bust,
mă încălzește, mă întoarce
cum strălucești,
lichidul tău amar și dulce,
mă mai trezești
prin gânduri mai îmi pun o cruce
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț, poezii despre râs, poezii despre dimineață, poezii despre cruce sau poezii despre cafea
Crimă
Nu vreau să-ngrop mii de vise ucise,
cât timp nu-nțeleg pentru ce-au fost proscrise!
Cum să nu doară a lor netrăire,
când toate erau în culori de IUBIRE?!
Mă amăgesc, știu că n-o să-nțeleg!
Chiar de-aș putea, n-aș mai ști ce s-aleg...
E mult prea târziu și adorm chinuită,
inima doare, bătând obosită.
M-apropii de-ACASĂ cu fiece zi
și-ncerc să păstrez tot ce nu pot păzi
de somnul cel negru, ce-mi spune-n glas stins
că ochii închiși ucid orice vis...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre ochi, poezii despre negru, poezii despre inimă sau poezii despre culori
Nostalgii
Crepusculul de toamnă e trist, dar inefabil...
În catifea de brumă-și scufundă strălucirea.
Acum, tot muritorul se simte mai amabil
când, în melancolie, își află fericirea...
Cu oboseli vioaie, ce-i macină lumina,
crepusculul adună înțelepciunea vieții
sub ochii ce-i închide, neamintindu-și vina
că nu se mai trezește la ora dimineții.
Cu-aceleași vechi tipare, în fiecare toamnă,
crepusculul surprinde, de fiecare dată,
cu frunze colorate și flori care ne-ndeamnă
să ne-amintim povestea cu un băiat și-o fată...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre tristețe sau poezii despre ore