oua rosii

Când sari

în sus de bucurie să ştii
că eu sunt jos şi o să te prind
în braţe te voi strânge uşor
apoi vei intra uşor în suflet
e cald şi bine şi acolo e iubire

când sari să atingi norii şi luna
eu o să te aştept cu braţele
pline de trandafiri roşii
după revenirea pe pământ
îţi voi scrie cele mai frumoase poezii

când sari de fericire să nu uiţi
că rămân să te aştept
adu-mi şi mie o rază de soare
de la mii de kilometri
să-mi lumineze singurătatea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E firesc să te adânceşti în tăcere

oricum cuvintele doar amplifică prăpastia
precum un ecou învârtit pe un zbor de erete
dar oricât ai crede în legi eterne
şi teoreme îndoielnice
într-o zi vei plânge timpul
petrecut în faţa unei table întunecate
de o mie de ori ştersă cu lacrimi
demonstrând doar pentru tine
o axiomă închisă într-o altă axiomă

ştiu că e firesc să te simţi zdrobită
precum un coş de struguri roşii
într-un vas de stejar
în timp ce eu te sorb
ca pe un leac

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna cu aromă de gutuie

Cu aromă de gutuie,
cu must dulce din budană,
Toamna către munte suie
ca o frumoasă codană.
Poartă-n braţe crizanteme,
mere roşii în ciubere.
În veşminte arămii
rugineşte frunza-n vii.
Rămân copacii desfrunziţi,
câmpul intră în tăcere.
De muncă, oameni obosiţi
odihnesc pe lăvicere.
Toamna asta arămie
încet pleacă de la noi.
Pădurea este pustie,
cerul plumburiu dă ploi.
Pleacă toamnă, vine iarnă,
anotimpuri se rotesc,
Amintiri încep să cearnă
bunicii când povestesc.

poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna dorurilor mele

Toamna dorurilor mele
Miroase-a gutuie coaptă
Şi-a zvonit că mă aşteaptă
Pe cărări cu porumbele,
Cu brânduşi şi cu alune
Văpăi roşii în amurg,
Buţile ce fierb cu prune
Coamă-nspumată de murg!
Toamna dorurilor mele
Mi-a-ntomnat chipul frumos
A frânt zbor de turturele
Întorcând vremea pe dos...
Din cufărul vechi de lemn
A scos ţoalele cernite
Ne-a trimis bruma ca semn
Prin vâlcele desfrunzite.
Toamna dorurilor mele
A trimis pe frunze ştiri
Şi coşarca de nuiele
A umplut-o cu-amintiri.

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

sub veghea timpului în stropi de limpezime
marea îşi urcă pe mal apele
aburii verii se rotesc aiuriţi deasupra pământului
unde dorm Grelele

în lanuri prea înfloriţi şi pe haturi până departe
şifonaţi de atâta somn maci
ruşinaţi îşi strâng straiele

prin geamul ceţos un mic semn cu mâna
o semnătură indescifrabilă
le risipeşte petalele

dincolo de fereastra trenului în câmpuri mai arse
florile roşii se pierd în apus
sub ochii poetului pe ultima filă întoarsă
galben înfloresc sânzienele

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geruie in inima mea

Mă geruie năprasnic dorul
Şi iarna ce te caută prin lume
Cu zeci de trandafiri şi lacrimi
Să mă-ncălzeşti Iubire astăzi.

Să mă-ncălzeşti să nu mă laşi
În baia de parfum şi sânge
În care inima şi ochii mei
Se-neacă aşteptându-te Iubire.

Mă geruie năprasnic Iarna
Şi sufletul e prins în spini
În trandafirii roşii şi-n iubirea
Ce scaldă-n sânge lutul alb.

Geruie în inima mea
Iubirea şi dorul de tine!!!

poezie de Adelina Cojocaru (11 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptunghi

printre stancile arcuite patate doar de sange,
urc trepte tenebroase si sufletu-mi chiar plange,
vad o casa mititica, umbrita doar de-un plop
si din norii vagabonzi cad reci si rosii stropi,
si florile-s rosii si plang de-al tau dor
intr-o gradina dreptunghiulara eu sa vrea sa mor
de dorul tau iubito si pentru al tau amor,
v-oi putea-mi uita durerea-mi si v-oi putea s-adorm,
s-atunci cerul rosu se va-nsenina
si-n racla noastra rece o raza va lumina
si ne va stropi cu lacrimi calde, acel plop curat
atunci sa-ti dai seama ca eu te-am adorat
caci ai fost femeia nimanuia desi multora ai fost,
dar toti te-au iubit cu o iubire fara rost,
eu te venerez iubito, si inca te iubesc,
femeie cu trupul rece dar cu chipul prea ceresc,
n-am sa te uit nicicand mereu ve-i fi aproape-mi
dar fara tine-n racla v-oi fi-n singuratate-mi
si acea casa mitutica umbrita doar de-un plop
e un cavou rosu, melancolic, cu un singur, rece, mort

[...] Citeşte tot

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea

în dimineaţa ieşită din vid
ne-am căutat urmele pierdute.
cireşele roz au devenit roşii
şi am ieşit din dragoste într-o culoare tăcută.

noaptea şi-a lichidat zorii în altă parte,
un nor a dispărut.
mi s-a părut o altă duminică aşezată
aproape de timpul meu circular
cu cicatrici nevindecate şi veşnicii ascunse.

căderea între cuvinte m-agaţă de cer
şi scriu pe talazuri de gând cu paşi înapoi şi lună târzie
şi tu nu exişti sau poate că eşti
ascuns într-o filă de carte.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adânc de Groapa Marianelor

Pe unde trece pasu-ţi de zăpadă
cresc roşii trandafiri; spre cer te sui...
Dorm toţi, nicio privire să nu vadă
Cum te văd eu cu ochii nimănui.

Din stele sau din nuferi, orhidee,
Alb, alb mă uit - văzduhul ţi-e deschis...
De pe pământul nins, în Căi Lactee
Duc trandafirii tăi, cu ei, un vis...

Şi pleacă mări albastre-verzi din mine;
Fluidul transparent de-atâta dor
Ascunde lumii ăsteia străine
Adânc de Groapa Marianelor...

poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bastonul alb

starea de poezie te poate ajuta să treci strada

ca acel baston alb ce pipăie realitatea cu nările
înmuiate în asfaltul fierbinte

eşti la marginea drumului şi priveşti cum
ţîşnesc în stînga şi în dreapta maniacii
lecturii în diagonală,

deodată se aude o respiraţie gîfîită
şi valea celor o mie de coline
se umple de vaci albastre,

o femeie cu pălărie de dantelă coboară
încet dintr-un pod de iarbă
netezindu-şi ruşinată coapsele roşii

te gîndeşti să traversezi pe aici
cît încă se mai aude foşnetul cu care
bastonul alb pipăie gleznele vîntului.

poezie de Angela Furtună din Poemian Rhapsody - Cartea Donei (2004)
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!