ochii care nu se vad se uita

Când tu însuţi faci o descoperire - chiar dacă eşti ultimul om de pe pământ care vede lumina - nu vei uita niciodată acest lucru.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş dori mai degrabă să te văd zâmbind

Nu trebuie să crezi că-s mort
Fără lacrimi te rog fără suspine
Aş dori mai degrabă să te văd zâmbind
Râzând – lucrând – arătând bine

Moartea e o cheie foarte ciudată
Care deschide multe uşi e o fereastră
Prin care suntem conduşi spre alte lumi
Asemănătoare cumva cu-a noastră

Viaţa nu-i nicidecum un accident
Moartea nu-i sfârşitul sub o stea haină
Dumnezeu a conceput o taină mare
Viaţa şi moartea consonant se îmbină

Nu trebuie-aşadar să crezi că-s mort
Fără lacrimi te rog fără suspine
Aş dori mai degrabă să te văd zâmbind
Râzând – lucrând – arătând bine

poezie de Alan Pembe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să visezi cu ochii deschişi şi să iubeşti cu ochii închişi. Am verificat!

Mihaela Rădulescu în Despre lucrurile simple (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când va veni, moartea va avea ochii tăi

Când va veni, moartea va avea ochii tăi, proprii tăi ochi –
această moarte care ne însoţeşte
de dimineaţa până noaptea târziu, insomniacă,
surdă, asemeni unei vechi remuşcări
sau unei obişnuinţe stupide. Ochii tăi
vor fi un cuvânt inutil,
un ţipăt mut, o tăcere.
Aşa cum îi vezi tu în fiecare dimineaţă
când, singur, te apleci spre
oglindă. O dulce speranţă,
speranţa că-n acea zi noi vom şti
că tu eşti viaţă şi că tu eşti nimic.

Pentru că fiecare viaţă are-o privire.
Când moartea va veni, va avea ochii tăi,
O obişnuinţă de care tocmai ai scăpat,
ca şi cum ai vedea-n oglindă
cum o faţă moartă reapare,
ca şi cum ai asculta, atent, nişte buze închise.
Vom coborî tăcuţi în abis.

poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguirea profetului Avacum (cântată la coarde electrice)

Ţie mă tângui, Doamne, dar Tu nu mă asculţi
Mă laşi să văd cum groaza pe oameni îi apasă;
Nesăţios ca moartea şi gura ca Gheena,
Cel rău atrage lumea cu vorba-i mincinoasă.
Dar milostiv eşti Doamne şi ochii Tăi curaţi
Ce luminează cerul, cum pot ei să privească
În ochii celor simpli, plăpânzi şi-nlăcrimaţi
Din care se înfruptă cel josnic ca hiena?

Ce îmi răspunzi tu, Doamne, la tânguirea mea?
Îmi ceri să scriu vedenii, ce sigur se-mplinesc,
Să scrijelesc pereţii, plângăd aceaste vremuri,
Cu foc, boli şi cutremur lumea s-o îngrozesc,
De mă-ngrozesc eu însumi şi din picioare tremur.
Să scriu că pe cel josnic il va lovi năpasta
Iar dreptul, prin credinţă, va fi viu,
Dar, din nesăbuinţă, multor din lumea asta
Li s-a răcit credinţa, şi-atunci, eu cui să scriu?!

poezie de David Daniel Adam (septembrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii vor uita lucrurile bune pe care le-ai făcut, însă nu şi pe cele rele.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc două oraşe: Câmpulungul în care m-am născut şi Parisul în care am deschis ochii.

Tudor Muşatescu în notă biografică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt aceeaşi, importanţa unui jurnal este mai presus de ora sau numărul de persoane care se uită în acel moment.

citat din Andreea Berecleanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se simţea liber de orice apăsare, aşa cum te simţi doar când te afli printre străini, când discuţi cu persoane care îţi sunt inferioare, nu spui nimic despre tine, vorbeşti cu detaşare despre problemele altora, creşti în ochii tăi, dar ai libertatea să şi scazi în ochii tăi.

Franz Kafka în Procesul, Capitolul 8
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Tine

Dorul e aerul tot mai puţin,
Pe care îl respir când mă abţin
La glasu-ţi sfânt cu ochii-nchişi să vin,
Ca o călugăriţă să mă-nchin.

La trupul tău frumos ca o icoană
Fără de care trupul mi-e o rană,
Privind cu ochii ficşi precum o stană
Care se simte-n ochii tăi o pană.

Respir, de dorul tău, parcă revin
Să m-adumbresc la glasul tău puţin,
Ca un văzduh de plâns la un suspin;
Dorul e aerul tot mai puţin.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!