ochii blanzi

Ploaia

Îmi place când plouă
Să plouă cuminte,
Iar noi
Să păşim sub umbrelă,
Amândoi.

Îmi place când plouă!
Să plouă,
Să plouă...
Numai:
Nu din ochii tăi!
Numai:
Nu
Din ochii mei!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua din ochii ei, iubirea din inima lui

Într-o zi din toamna lui aurie
băiatul întâlni o femeie,
avea oglindirea stelei lui în privire
pe rochia-i albă de mătase erau înaripaţi
toţi fluturii lumii
pe umeri avea Carul mare
iar pe cap o tiară din Ursa Mare
băiatul o privea pierdut în lumea apelor ei
steaua lui visată se oglindea în ochii ei,
căprui cu iradieri de chihlimbar
pulsul inimii lui depăşi orizontul vieţii
sângele-i părăsea trupul
urmându-i fluturii de pe rochia ei
el nu mai era el
era doar jumătatea lipsă din puzzle-ul ei
steaua din ochii ei, iubirea din inima
lui...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interior etern

Soarele pătrunde tiptil, pe şoptite, în camera goală şi se reflectă în ochii ei de copil.
Vântul adie uşor în interior şi zboară frunzele de pe podea, direct in părul fetei.
Soarele se amestecă printre frunze, cu vântul, cu părul, cu rochia, cu ochii.
Se simte in aer miros de bujor
Ceva delicat, precum un pui de rândunea ce stă între două palme, temător, încrezător...

poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milă de mine

Ciudaţi erau ochii
Bucătăresei
De la cantina unei edituri anume,
Unde am mers la prânz.
"Tare slăbuţă eşti – a zis
Ia acest cotlet"
Atunci cântăream 44 kg.
Şi toţi îmi spuneau: ce fragilă eşti,
Exact ca o fetiţă.
Pe-atunci aveam douăzeci de ani
Şi mă obişnuisem să entuziasmez lumea.

Dar în ochii acelei bucătărese
Am văzut adevărata grijă maternă –
Aplecată deasupra unui copil bolnav.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

Cum? Cu ochii?
Nu, mi-ai spus.
Ochii înşeală
Când privesc prea sus,
Sau prea jos...
Îşi schimbă culoarea
La soare,
Ochii mint...

Atunci cum? Cu buzele?
Nu, mi-ai zâmbit.
Buzele sunt pătate
De vorbe prea multe,
Buzele caută sărutări
În vise
Mai mult decât căinţă,
Buzele mint...

Cum pot atunci? Cu mâinile?
Nu, mi-ai şoptit.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (6 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Visător cu degetele-i lungi pătrunde vântul
printre ramuri şi pe fire de paianjen
cântă bietul ca pe-o harfă.

Albi pe fruntea ta-şi deschid subţirile pleoape
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimţiri,
tremurând de neastâmpărul ce-ţi joacă
viu şi cald în vine.

Lacomi şi flămânzi îmi strigă ochii,
veşnic nesătui ei strigă
după ochii tăi - scăpărătorii -
cari de luminoşi ce-ţi sunt, copilo,
nu văd niciodată umbre.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doamne, dă-mi cerneală să scriu!
Să nu-mi mai fie aşa de grea
tăcerea

cu cerneala din ochii iubitului
am scris mult
dar mereu găseam colile albe
dimineţa

cerneala din ochii mamei
nu intră în stiloul meu

cerneala cerului de noapte
nu m-am îndurat s-o fur stelelor
şi totuşi Dumnezeu mi-a ascultat
rugăciunea
şi mi-a trimis în loc de cerneală,
lacrimi, să tot scriu...

poezie de Anca Elisei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii deschişi

închide pleoapa lumii
trage noaptea peste noi
să-i răsfoim prefaţa
lângă zâmbetul tău
viaţa rămâne cu ochii deschişi
piscuri fără anotimpuri
foşnet fără trup al cuvintelor

lângă ele rămânem copii şi după spectacol
mâine lumea va începe din alţi sori
cu o mână culege lumina
cealaltă prelungită în mângâieri
în loc de degete

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impuls

oglindirea în ochii tăi nu e un atu

mai mult decât ochi vedem
nespusele noastre confesiuni
îmbătrânite secrete
stau aruncate ca nişte rufe
nespălate de vreme
şi eu nu vreau să văd asta
când te privesc
nu nu

Când ne privim vreau să
cădem amândoi
cu tulpinile rupte
pe pământul ăsta negru şi
ud să numărăm ondulaţiile
petalelor oglindite
în ochii noştri

să ascultăm universul

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Hasnaş din Să nu citeşti asta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrare

Oricine-ai fi: tu seara ieşi afară
din cameră, unde tu totul ştii;
casa ţi-e ultima povară:
oricine-ai fi.
Cu ochii obosiţi ce-abia mai pot
Cuprinde tocitul prag pentru eliberare,
în faţa lui ridici copacul negru tot
şi-l pui mlădiu şi singur cerului altare.
Şi lumea ai creat. Şi ea e mare,
ca un cuvânt ce pârguie în pace.
Şi cum voinţa ta-nţelege sensuri rare,
ea lasă tandru ochii tăi să plece...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!