impreuna

La fereastra mea

Un înger la fereastra mea bate
Ca să-mi spună o veste bună:
Că undeva departe,
Îngerii şi oamenii împreună se adună

Ca să vadă a cea minune
Care de mult a fost prezisă
Şi cu litere de aur
În cărţi vechi a fost scrisă.

Se va naşte un prunc
Într-un grajd cu boi
Ca să scape lumea
De necazuri şi nevoi.

Să ne bucurăm şi să-l slăvim,
Cât pe lume trăim,
Pe acest prunc divin
Cu sufletul de lumină plin.

poezie de Vladimir Potlog (13 decembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină de pe Ceglău

A trecut săptămână după săptămână,
De când tu nu mă mai ţii de mână!
Poate s-a scurs tot nisipul pustiei
Şi mâna ta a uitat să mă ţie!

Dar ce importanţă mai are
Câte veşnicii mor în propria mea stare?
Când te laşi înfulecat de zădărnicie,
Iubirea este singura ta vecie!

Azi am stat pe laviţă la poartă
Şi mi-am bătut joc de lumea deşartă!
Şi am aflat că timpul nu trece, nu vine--
Pe uliţă trec, în genunchi, numai eu
Împreună cu mine!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Unde urmăreşte întristata liră flautul săltăreţ?
În josul şesurilor vaste cu cireşi înfloriţi, pe malul cu sălcii plângătoare.
Doamna Casei de la Est îmbătrâneşte fără a avea pereche,
Soarele strălucitor în crucea amiezii, ultima lună de primăvară pe sfârşite.
Prinţesa Li-yang are patrusprezece ani,
În răcoarea zilei, după Sărbătoarea Ploii, împreună cu cineva se pierde-n contemplare.
... Vino acasă, înclină-te şi te roteşte până la al cincilea ceas.
Două rândunele sub căpriorii acoperişului aud un oftat prelung.

poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicăierile

Şi mă îmbolnăvisem de stele
Şi îmi orbeam inima cu ele
Până şi umbra mă ocolea
Nu mai era formă de mine
Nu mai trecea strada cerului meu pe la zebră
Ci se îndepărta
Acolo unde absenţa ta şi cu ea
Aveau să-şi găsească liniştea împreună
Aveau să-şi găsească niciodată drumul spre Acasă
Pierdusem cealaltă parte de eu.

Mă îmbolnăvisem de stele
Cu toate dorurile mele
Devenisem trezie de furii.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Briză sentimentală

E o curgere continuă de pasiuni înaripate
cu modulaţii de briză.
Un val se îndreaptă spre ţărmul
care s-a rupt de mare şi m-a urmat;
subtilitatea aerului îl urmăreşte cu biciul.
Rămâne un timp ancorat în spume,
apoi, naufragiază pe miriştea lunii
împreună cu castelul de nisip.
Cred că l-a înşelat intuiţia!
Nici brizele nu vin pentru cineva anume!
Zadarnic,
încerc să provoc întrebările toamnei
spre tărâmul realităţii.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitatea (în memoria martirului Constantin Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti între 1688-1714, la 300 de ani de la decapitarea lui de către sultanul otoman Ahmed al III-lea, pe 15/26 august 1714, împreună cu cei 4 fii ai săi)

Omul demn se rupe, dar nu se îndoaie,
Chiar de-l amenínţi că îl baţi în piroaie.
Dacă soarta-i crudă, da, se prăbuşeşte,
Însă niciodată el nu se târăşte.
El preferă moartea, dar nu-ngenunchează
Şi credinţa sfântă n-o abandonează,
Chiar dacă duşmanul îl decapitează.

poezie de George Budoi din Elogii (26 august 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întorc pe drumul soarelui

Urmăresc orizontul până dincolo de moarte,
îi şterg geamurile la ferestre.
Mă întorc pe drumul soarelui la obârşia izvoarelor,
caut oamenii locului.

Mă sfătuiesc şi-mi arată în ceea ce cred,
să mă pot converti
la sintaxa cuvintelor scrise pe faţa zilei
în ziua învierii.

Doamne, prinde-mă de mâini
şi pune-mi în palme pâine cea de toate zilele,
să o mâncăm împreună cu peştele sfânt.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine te tulbură?

Cărări de nisip
se tânguie-n clepsidră...
Simt durerea şi tac.

Cine te tulbură, mamă
în plânsul tău pentru păcat?

Eşti statuie pironită-n aşteptare
cu şalul înzăpezit
peste veştile ce ne-aşteaptă
în prag.
Dar, veştile astăzi, mamă
sunt animale deşelate în ţarcuri.

Împreună ducem noaptea aceea
ca pe un rest adăugat
pe tarabă,
că un geamăt nedesluşit...
peste lume.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie de toamna

Atingerea toamnei ne-a ajuns din nou
Inimile ne sunt acoperite de ploi nesfârşite
Acceptă destinul nostru, nu spune nimic.
Întreaga viaţă transformată în gri
Dispărem din această lume,
Tu şi cu mine,
Noi vom fi parte din armonia de toamnă
Împreună dormind pentru un vis nesfârşit,
Tu şi cu mine,
Noi vom fi vântul eternităţii.
Şi albastrul e în gri...
Totul moare doar pentru a se renaşte
Nu trebuie să îţi fie frică:
Voi rezista până ce vom dispărea...

poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa fericirii

Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
şi ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înţeleg ce s-a întâmplat
în acel răsărit de soare
când cerul săruta pământul
şi aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te aşez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.

poezie de Maria Ciobotariu (10 iunie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!