imbratisare+virtuala

Rosteşte-mă

Înveşmântată ca o vestala
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte

Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura...
- strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec

Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Armenescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mâinile tale

În noi respiră marea lumină,
eclipsând tot întunericul,
clocotitor tablou simfonic
a două inimi
reunite în armonie perfectă,
reflexii stranii perindă
unduiri învăluite-n secunde pointiliste,
sărutul cerului şi-a mării,
acea linie subţire, fierbinte
- pas de deux -,
la graniţa dintre dragoste şi moarte.

Prin noi
- cutiile negre ale Universului -,
clipele colorate rămân inscripţionate,
asemeni hieroglife lor.

În mâinile tale sunt o şoaptă dulce
şi-o strălucire moale,
zâmbind, cu lumina mea

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară, anotimp frumos...

Ce bine era odinioară
În prima zi de primăvară...
Mărţişor mereu primeam
De la băiatul ce-l plăceam.

Aşteptam cu nerăbdare,
Să primesc o sărutare.
Dar mă alegeam c-un pupic,
Pe obraz şi foarte mic.

Superbe vremuri am trăit
Oameni frumoşi, întâlnit,
Dar anii repede-au zburat
Pe drumul meu am plecat.

Îmi e dor să-i dau o floare
Şi o îmbrăţişare
Bunicii mele cu chip blând,
Pe care o port în gând...

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi în noapte

te-am aşteptat o viaţă, femeie
scrijelind orizontul cu pana
scriam poem după poem
căutând veşnicia chemării
striveam umbrele serii
visam să zbor cu aripi de soare
aş vrea să fiu în noapte un sărut
cu buzele de foc
m-ai învăţat să zbor spre necuprins
aş vrea să scriu pe trupul tău cu spuma mării
în zori, să te îmbrac în valuri
atingeam taina cu buzele
căutănd adâncimea unui vis
visam să fiu o liră a iubirii
să cânt, să-ţi cânt
împletind amurgul cu oceanul de gânduri
m-am oprit pe sânul tău mângâind neştiutul
te dezbrăcam de păcate până la limita cărnii
aşteptând zorii de apă
ţeseam din valuri o îmbrăţişare

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim virtual

Am privit spre oameni
şi-am văzut durere,
tristeţe in ochi,
singurătate
şi neiubire.
Trecem nepăsători
pe lângă vieţi încătuşate
de neputinţe
fără să avem tăria
de a le vorbi.
Ne izolăm întro altă lume,
scriem pe bloguri despre tot şi toate
dăm sfaturi de credinţă
şi de trăire...
Avem N prieteni pe facebook,
am devenit dependenţi de liku-rile lor
ca de mângâierile celor apropiaţi.
Comunicăm şi-i iubim
fără să-i fi văzut vreodată,
le împărtăşim sentimentele,

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (21 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentul când viaţa înţeleg

Fără să-l chemi sau să-l culegi,
momentul când viaţa înţelegi
soseşte lăsând cu el zgârietura vitală
ce respiraţia îţi tăie făcând-o tală.
Pătrunde energia din care miere curge
în sufletul răpit ce calea atent o parcurge.
Sinuos poem de încântare a ochilor deschişi pe jumătate
se naşte din priviri năuce ce porţi spintecă spre afiabilitate.
Vocea nebună se mişcă şi exaltată se curăţă de solzi
împotriva oricărui zid, induioşindu-se în toridele amiezi.
Val de mângâieri, viscerale virtuţi pe cărări nesfârşite de bine
ajung splendorile divine şi-abia acum faci o echipă tu cu tine.
O caldă respiraţie îţi inundă spiritul,
o îmbrăţişare ai pentru fiecare notă a suspinului...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

Îmi caut speranţa, pe căile încâlcite,
Nu îmi pierd credinţa, o ţes cu fire aurite,
Lacrimi brăzdează prin suflet mii de stele,
Îngheaţă, acum, tăceri ce gânduri vor să spele...
Îmi caut, în neant, privirile rătăcite,
Le regăsesc, zâmbind, pe chipuri zugrăvite,
Cu bucuria jucauşă a unui fulg răzleţ,
Topit în palma sorţii, ce-animă un dulce suflet!

Îmi reaprind scânteia iubirii desuete,
Cu flacăra candelei dorinţelor eterne,
Tristeţea o îmbrac cu zâmbet şi cu sete,
Îi sorb parfumul clipelor umplute de mistere!

Se cern, în căutări, singurătăţi eterne,
Aleg în vis o clipă ce-aprinde o tăcere,
Şi cu privirea caldă de a ta îmbrăţişare,
Alung singurătatea, rămasă printre gene!

Şi în amurg târziu, cuprinsă de a ta mângâiere,

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet drag

Noaptea eu am adunat
Praful din stele colorat
Eu ti-l dau de dimineaţă
Să îţi lumineze o viaţă

Sufletul cu tine mi-ai luat
Când de la mine ai plecat
Stai tristi singur in pustiu
De tine vreau eu ca sa stiu

Găsesti la tine-n buzunar
Praf de stele albastru clar
De spargi un bob de praf
Ajungi un cântec de taraf

Esti singur într-un pustiu
Aruncă praf de stele-n rău
Gândul te aduce în prag
Condus de sufletul cel drag

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

tăcerea a strigat
sub gânduri retezate
căzute pe trupul gol al unei clipe
o filă scursă dintr-un calendar în fiorul creaţiei
un chip, un trup, un om, într-o privire
veghea s-a frânt şi a curs în tăcere
clipoceau alte tăceri prin unghere
eram o clipă uitată într-o îmbrăţişare
între furtuni şi cerul din ape
se scurgeau corăbii în priviri
căutând limanul creaţiei
treceau anii în goană fără o clipă zăbavă
nu ştiam unde voi ancora
eram doar o clipă în palma Ta
o lacrimă de ceară scursă pe ţărmul iubirii
căutând aroma crudă a firii în dansul final al regăsirii
lăsam în urmă tainice clepsidre
în bucuria pură a zborului peste apele sufletului
mai aproape de cer
în lumina strigării

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lidia: Când m-am despărţit de Iustin, mi-am zis naiv: "Peste două luni nu-mi voi mai aminti de el". Când s-a împlinit sorocul, suferinţa era tot acolo şi mi-am mai dat un termen. Patru luni. M-am prefăcut că nu bag de seamă atunci când s-a împlinit şi acesta, iar Iustin tot era acolo. La fel s-a întâmplat şi peste jumătate de an şi tot aşa. Mi-am ţinut mintea ocupată cu munca, iar braţele ocupate cu Mica, dar, uneori, o îmbrăţişare, o emoţie pe care aş vrea să o împărtăşesc cu el, un cântec mă îngenunchează – dacă sunt acasă. Dacă sunt pe stradă, îmi pun ochelarii de soare peste ochii care plâng de dor.

replici din romanul Arlechinul de Nataşa Alina Culea
Adăugat de A.T
Comentează! | Votează! | Copiază!