Poezii despre fulgere apoi tunet, pagina 32
introspecție
Fiule te du la muncă
de cu zori până-n apus
fiul își privește tatăl
și se-ntoarce pe călcâie
cuvântând:
-sigur tată, chiar acuma
voi porni precum ai spus-
i-a răspuns pe loc băiatul
dar apoi nu s-a mai dus.
Celalt fiu aude și el
glasul tatălui chemând
nu mă duc răspunde aspru -
ce-s eu, slugă sau stăpân?
Dar apoi căzând privirea
i-a părut rău și s-a dus
chiar dacă pe dos a spus.
Care zici, întâiul oare,
Sau cel răzvrătit la vorbă?
Care crezi c-a dat dovadă
Pân la urmă de-ascultare?
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă în sufletul meu
Plouă în sufletul meu...
Eutanasiați-mă!
Doar astfel nu mai pot simți durerea...
Se propagă reț de câteva secunde
O altă durere,
Apoi se pierde-n neant...
Incinerați-mi trupul osândit
De griji și de boală!
Nu vreau să fiu o povară.
Apoi azvârliți-mi cenușa în vânt!
Mă voi împărți fiecărui muritor, pe pământ.
Nu mă puteți închide-n mormânt!
Mă strânge tăcerea din jur
În lanțurile nepieritorului timp.
Sunt un suflet liber!
Amazoana ce dă sărmanilor
Bucata de fericire
Pe care alții au uitat s-o ofere...
Este singura mea vrere
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desenez sentimente cu nepriceperea unui zugrav
încerc să dau culoare gri-ului
acest amestec de cer și pământ
apoi cu o daltă în loc de penel
strivesc în piatră nedumerirea
într-o disperată dorință de a sculpta dorul
dar stânca devine lut de început
iar mâinile acestea tocite de olar
cu pretentii de demiurg
se zbat între două ape
nu-mi mai ramâne decât dansul cu noaptea
într-un fel de vis din care mă trezesc copil
apoi din râsul
din plânsul
din dorul meu
sau poate din iubirea de a fi
s-a născut pentru a infinita oară
cuvântul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de ducă
Mi-e slobod gândul. Dor de ducă
Și călător în lumea mare
Dar l-aș opri ca să îți spună
Ecoul vorbelor amare
Apoi eu l-aș lăsa agale
La pas domol, ca sa ajungă
La inimă și mai departe
Ca să-l auzi și să nu plângă.
Privirea să-ți devină blândă
În amintirea grăitoare
A zilelor de peste suflet
Și-a clipelor rătăcitoare
Apoi m-aș duce mai departe
În alte zări în rătăcire
Mă iartă, deci, de pasul aprig
Și-a inimii dezlănțuire.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de ducă
Mi-e slobod gândul. Dor de ducă
Și călător în lumea mare,
Dar l-aș opri ca să îți spună
Ecoul vorbelor amare.
Apoi, eu l-aș lăsa agale,
La pas domol ca să ajungă
La inimă și mai departe,
Ca să-l auzi și să nu plângă.
Privirea să-ți devină blândă,
În amintirea grăitoare
A zilelor de peste suflet
Și-a clipelor rătăcitoare.
Apoi m-aș duce mai departe
În alte zări, în rătăcire,
Mă iartă, deci, de pasul aprig
Și-a inimii dezlănțuire.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare uitată
când se începe o faptă
fiecare o gândește întreagă și rotundă
păstrată într-un gând sculptat demult
apoi gândul devine imperfect și îngust
și trebuie prelucrat în concordanță cu timpul
care nu iartă niciodată uitarea ori neglijența
de care ne prevalăm vinovați
apoi trebuie să evaluăm resursele viitoare
din care ne vom hrăni
și vom crește cu fiecare cuvânt în verb
înainte de terminarea lucrării
încât să ne păstrăm cumpătul
și să fim egali cu noi
în lumea neîncăpătoare de formalități
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oareunde oarecând
Pe drumul dintre undeva cândva
Într-un eter încremeniți ca unde,
Aș vrea să ne cripteze cineva
În armonia liniștii profunde.
Apoi îngemănați ca siamezi,
Cu buze încleștate-n sărutare,
Nălța-vom rugă albelor zăpezi,
Să ningă câte-un veac de așteptare.
Din dragoste vom împleti un gând
Și-n suflete dospi-vom o speranță,
Apoi uniți vom respira pe rând
Eu poezie scrisă, tu romanță.
Recuperați din jumătăți de cer
Parcurge-vom vecia pas cu pas,
Că-n legea firii toate nasc și pier
Și numai tu și eu am mai rămas.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași în pustiu
trăim în bordeie
mâini însângerate
capete plecate
în suflet port rușinea unui neam
ce a bântuit aici
și a trecut
prea repede
apoi a venit tăcerea
somnul etern
cuvintele se agățau
apoi piereau plângând
privesc spre zările deșarte
aici, nu în altă parte
ale unui suflet
pășind prin pustiu
ce pot să fac
decât să pier
în sumbra liniște a unui gând
trecut odată pe aici
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai realizat că ești femeie
mai întâi ți-ai pus o frunză de vie
încă era vară în trupul tău
iar eu așteptam cu nerăbdare toamna
ceasul strugurilor copți
...................................................................
din când în când răscolesc străzile de tramvaie prea obosite
apoi sap de nebun în căutarea trăsurilor fermecate
și strig și strig și strig prin mine
după lumi nenăscute
de mă doare ecoul din inimă
..........................................................
apoi s-au găsit destui care să facă o modă
din schimbatul frunzelor
chiar cu mult înainte de inventarea soldărilor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul trandafir
Nu, nu te-am uitat,
doar te-am rătăcit printre gândurile mele.
Uneori te mai caut,
așa, pe sub praful ce-l așterne timpul peste...
și când te zăresc,
stai ascunsă în spatele primei priviri,
ți se văd doar ochii.
Apoi fugi,
te ascunzi în spatele primei îmbrățișări,
apoi după primul sărut...
și când nu mai ai unde,
cedezi,
îmi apari complet în față,
mi te predai, îmbujorată toată,
ca atunci la începuturi,
într-un tablou de necuprins sub cuvinte.
Apoi, tot zâmbetul acela, licărind,
se disipă ușor-ușor întunericului
până te pierzi în depărtări,
amestecând în fundal o muzică tristă
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!