de-a lungul timpului

S-ar putea ca tunelul timpului să nu aibă decât un singur capăt.

aforism de Mihail Mataringa (13 iunie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

***
În lungul meu drum prin literatură am întâlnit şi poeţi buni dar OMUL din ei, doar cu gândul la sine, purta pe umeri mantia invidiei, a urii şi a răzbunării ca şi când ar fi ceva genetic. Târziu mi-am dat seama că, neputincioşi fiind, în sufletul lor se produse o fisură

Teodor Dume (21 septembrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viciile îi fac pe oameni să se convertească mai uşor la religia macabră a timpului.

aforism de Ionuţ Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am agăţat haina timpului de cluster-ul coathanger.

aforism de Mihail Mataringa (18 octombrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zbor, pe tainele aripei
Visând miraju - Olimpului
Fericirea este-a Clipei
Iubirea est-a Timpului

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implicarea timpului arată lumii seminţele preţioase.

aforism de Betty Marcovici (26 martie 2013)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar "poporul", când se văzu încolţit Se puse pe hulit! Nu, doamnă! Nu e deloc aşa cum aberaţi, ca de [...] | Citeşte tot comentariul

În gol de curţi

În gol de curţi imaginare, cu înghesuite, reci schelete
pe care iau o notă mare examinaţi, băieţi şi fete.
Cu dorul de-a pleca în ţară şi de-a mă-napoia mai nou, cu rime-n par întîia oară
peştii să-i prind dintr-un ecou,
de nu m-ar izbucni tristeţea şi vidul de-a avea un nume,
pe care numai tinereţea pietrelor vechi îl poate spune,
aici, pe-o treaptă tropăind, eu piele-aş fi peste o carne de taur junghiat,
mugind, răpus de foarte stranii arme
pe care cerul blond le are cînd deodată s-a trezit victorios
şi oarecare legînd nadirul de zenit,
lăsîndu-mă să fiu doar numai semn pentru el de steag abstract
-lăsîndu-mă să fiu doar numai semn pentru el
de steag abstract.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis şi centauri

Am văzut în vis întinderi adumbrite de castani,
Ziduri vechi de piatră-n pietre dărâmate ani cu ani,
Iederă de ele prinsă şi de-a lungul lor de strajă
Brazi înalţi. Pe iarba deasă stăm culcat atins de vrajă,
Ascultând povestea apei săltăreţe de pe prund.
Tu, tăcută, de grumazu-mi aduceai un braţ rotund.
"De-un trecut ce nu-i al nostru îţi aduci aminte oare?"
Te-ntrebai — şi plete, plete ca un râu stropit cu soare,
Am simţit pe-obraz, pe frunte părul tău adus de vânt...
Şi spre seară când pe pajişti e o pace de mormânt,
Urmărind poteca strâmtă ce se pierde prin livadă,
Cerbi în cârd veniţi din codri s-au oprit miraţi si vadă
Sub salcâmul nins de floare doi străini în ţara lor,
Şi când luna de pe dealuri, ca un arc de vânător,
S-a-ndoit pe cer, şi ceaţa se lăsă prin crâng fâşii —
Se ivi ieşind din umbră şi din vremile pustii,
Alb, mai alb ca spuma mării, cu copitele de aur,
Izvorând din întuneric, rând pe rând, câte-un centaur!

poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlemnire

mama mea a murit pentru noi precum Hristos – întinsă pe patru scânduri de pat
zilnic zi de zi pe rând pentru toţi şi pentru fiecare în parte
a suferit pentru nenumăratele mele josnicii înşelată de tata pentru credulitatea fiicelor

pe acel dreptunghi pavat cu cuie asemenea pieţei oraşului a vrut
să răscumpere toate podgoriile părăsite şi fiecare ciorchine de strugure
ca şi cum n-ar fi ajuns că El a murit deja pentru a ieşi apoi din mormânt

moartea n-a vrut să vină după ea de-a lungul vieţii deşi mama i-a deschis uşa
cu ospitalitate şi umilinţă a ajuns cu încăpăţânare la mal cu barca din patru scânduri
privind în abisul ceresc prin oglinda ce separă adâncul de spaţiu

scrisă pe copac precum madona pe scândura icoanei aşezată pe patul noduros
între cele patru scânduri ale căminului i-a crescut cocoaşa înlemnind singură şi tăcută
fără zarvă mulţimi de gură cască elevi dezamăgiţi şi femei amăgitoare
număra şoptind mătăniile din lemn făcea să plutească copacul durerii în jos

poezie de Piotr Zemanek din Antologia poetycka (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile plâng -
în hamacul timpului,
iar vise de dor.

haiku de Valeria Mahok (12 mai 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!