Poezii despre cu tine- adrian paunescu, pagina 32
- sărut
- Durerea surdă a buzei arse
De tainice dorinți,
Stinsă
Cu-mbrățișarea tandră
A buzelor fierbinți.
Sărutul
poezie de Adrian Timofte din Versuri și vorbe (2005)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărut sau poezii despre durere
Nostalgie
Toamna,
frunzele căzând
Nu sunt
Decât
lacrimile copacilor ce plâng
După vara trecută.
poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre plâns, poezii despre frunze sau poezii despre copaci
Mareea din suflet. Iubirea
Nu-i nimic îmi spun. Cel mai prețuit este întotdeauna, în mintea noastră mică, cel care se desprinde, cel care pleacă, cel care ne înnebuneste în abc-ul simțurilor și ne lasă să-nvățăm singuri, că a iubi fără simțuri doare ca o răstignire și ca o renaștere.
Nu există nici un vinovat. Există doar lucruri care se decid fără noi în cel care rămâne și în cel care pleacă și drumul este lung, foarte lung, până la curcubeul din suflet
unde sforile de păpușă devin vizibile și te poți privi de la distanță cum intri iarăși magnetizat în fluxul și refluxul neiubirii.
Doar până la curcubeul din suflet îți spui, când încă crezi că iubirea este un dialog cu tine, -doar cu tine- pe care îl poți anula uneori, când l-ai descifrat.
poezie de Tania Felicia Kubitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre simțuri
- poezii despre iubire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre păpuși
- poezii despre magnetism
- poezii despre existență
- poezii despre devenire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Taină de toamnă
Desculț prin întîiele brume,
Bătrîn de atîta tristețe,
Să ies dintr-o dată în lume,
Cinismul ceva să mă-nvețe.
Cu ochii sticlind ca pisica
Să sar pe pierduta redută
Și nici să nu știu de nimica
Din care și viermii se mută.
Adio, prea buna mea doamnă,
Nimic despre noi nu se știe,
Dar sînt proclamații de toamnă
Afișe de pneumonie.
Copii tușesc măgărește,
Bătrînii tușesc, dar tabagic,
La toți tensiunea ne crește
Finalul de veac este tragic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Volumul "Locuri Comune" Editura Albatros -1987
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre filozofie
- poezii despre brumă
- poezii despre țări
- poezii despre viermi
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tristețe
- poezii despre tragedie
- poezii despre timp
Acatist pentru călăreț
Doamne, ne lăsăm în mila ta,
dar mai tresărim la cotitură,
vremuri infernale vor urma,
hoții de cârlani mai dau din gură.
Cine-a zis întotdeauna "da",
spune "nu" acum și naște ură,
Doamne, pe pământ nu ne uita,
într-un grajd uitat de aventură!
Vremea nu e bună sau ni-i rea,
cineva lucrează în natură
contra lui și-a ei și-a ta și-a mea,
cineva în univers murmură.
Doamne, să ne ai în grija ta
și să ne aduci la forma pură,
să cădem în rai, când vom pleca
din această dărăpănătură!
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Româniada, 1993-1994 / Trilogia căruntă I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre călărie, poezii despre cai, poezii despre zborul spațial, poezii despre somn, poezii despre sacrificiu, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre pace sau poezii despre noapte
Eu sunt eu
Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec și eu din gară și tristețea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.
Galbenă-i lumina, ochii mei sunt triști,
Toți privesc la mine ca la teroriști.
Unde-aș pune pasul liber și corect,
Fără îndoială, aș părea suspect.
Și pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aș vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aș da foc.
Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Și cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toți ceilalți straniu mă privesc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre gări, poezii despre trenuri, poezii despre terorism sau poezii despre ochi
Poetul a rămas (lui A. Păunescu)
A fost un trubadur
Un pic bizar
A spus ce a avut de spus
Despre normal că e normal.
În jocurile de cuvinte
Ce au colindat si au iubit
Semințe, simțăminte
A răsădit si i-au vorbit.
A disperat, a ars
Și când s-a întamplat
Ca omul să fi murit
Poetul a rămas.
poezie de Mihai Vintilă din Fiare și Oameni (2012)
Adăugat de Mihai Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre poezie, poezii despre jocuri, poezii despre cuvinte sau poezii despre calambururi
Copiii de tarani
Poemul acesta il scriu intr-o noapte,
Putin dupa ziua de treizeci de ani
E-un scrasnet, un planset, un geamat de soapte,
Caci e pentru voi, fii curati de tarani!
Cand tara indreapta si legi si-a sa cale
Cand sus in idee nu-i loc de abuz
Mai sunt de-mplinit si la capat de dus,
Dorinti izvorand din nevoi sociale.
Si una e-aceea ca inca la tara,
Nu-i scoala facuta cum e la oras
Ca fiul taranului, totusi nu poate,
Intra-n facultati cu acelasi curaj.
Eu stiu cate lucruri in tara sunt gata
Si cate vor fi, daca suntem cuminti.
Dar una e daca director e tata,
Si alta e, daca-i taran de la Vint...
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii de pana azi
Adăugat de Marcel Talpeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre sat, poezii despre legi, poezii despre curaj sau poezii despre copilărie
Alb și negru
Încă o noapte albă în contul vieții gri
Încă un bulgăr negru la muntele de smoală
Încă un om mai crede si altul îl înșeală
Si "a minți" se-aude la fel cu "a iubi".
Nu mai putem distinge minciuna de greșeală?
Ni-i dat să spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi
Cu-aceste falimente de praf ce vom zidi?
Iubito, cum sa ducem angoasa mondială?
Ce drept are minciuna sa vină între noi?
Dăm pensie la diavoli să ne păzească iadul.
Noi reînviem și raiul, și muntele, și bradul!
Te-acuz și-ți cad în față tîrîndu-mă-n noroi.
Noi sîntem programații, trimișii, posedații
Unui blestem mai mare, mai rău și mai adînc.
M-a umilit minciuna, pe-a cărei notă plîng.
Strigoii-nstrăinării din casa noastra ia-ți-i.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre minciună, poezii despre alb, poezii despre visare sau poezii despre viitor
Un om pe niște scări
In lumea plina de urmări
Eu sunt un om pe niște scări,
In sus ce e, în jos nimic,
In jos ce e, în sus nimic.
Vorbesc cu ceilalți care-au fost
Si-n sus și-n jos, și nu-i dezic,
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.
Vecinul meu prasește ciori,
Vecina mea prasește farduri,
Eu sunt un om pe niște scări
Si-un câine bulucind prin garduri.
Daca de mai multe ori,
Căci ce pot fi aceste garduri
Decât căzute foste scări
Decât câzute foste garduri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre zâmbet, poezii despre supărare, poezii despre porci, poezii despre moarte, poezii despre câini sau poezii despre ciori