citate+cu+sens+profund

Spre îndepărtatul pământ

aici nu este nimeni altcineva
nu există nimeni în stare să ţină timpul în loc
doar un cântec de om, un suflet viu
brăzdat de păsări multicolore sau poate
mai degrabă un glob mişcător, carnivor
ridicat înaintea zeului orb
rătăcind printre stele.

aici gândurile mele
sunt singurele care au contat
mai lungi decât pasul în gol
mai dorite decât legile scrise
ca un joc întro spirală de foc
o cascadă de culori nepermise.

ţâşnesc prin aer cu un ţipăt profund, pământul
se preschimbă în mine.

poezie de Adrian Mondea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă vezi altfel!...

azi...
tu eşti o stradă cu dublu sens
îmi simţi tălpile deznădăjduite
apropiindu-se de gândurile tale

în aerul dezmembrat
ecoul paşilor surprins
mărturiseşte că am făcut dragoste
în mijlocul ploii
udă leoarcă alerg spre orizonturi
necunoscute în zgomotul străzii
cu braţe întortocheate
prinsă în culoarea haşurată
a înserării prăfuită
de mersul cotidian

azi...
ai o nouă pereche de ochi
şi ce bine îţi stă
privindu-mă

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte, farmacii, străzi, felinare

Noapte, farmacii, străzi, felinare,
O lumină searbădă şi fără sens.
Îndrăzneşte, mai trăieşte-un sfert de secol –
Nimic nu se va schimba. Nu există scăpare.

Vei muri – vei începe-o nouă viaţă iar
Şi totul se va repeta, cum a mai fost:
Noapte, f armacii, străzi, felinare,
Răpăitul lapoviţei pe trotuar,

poezie de Alexander Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însetări rebele

În inima mea cu însetări rebele
Se-nalţă cerul iubirilor de stele
Pline de sens, de-ndurare şi mize,
Pe-aripi de zboruri măreţe şi vise.

În inima mea ardem pe rând
Săruturi şi şoapte în falnic avânt,
Pe firul împlinirii învoim ades
Veşniciile să cânte-n univers.

Iubirea să dăinuiască-n viaţă,
În raza de surâs de dimineaţă,
Lăsând cupa florii de nu-mă-uita
La gura însetată de inima ta!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata

două buze întreabă dacă apa
mării transmite covid-19
două buze peste o fustă scurtă
cât lăţimea frunţii ei
o amăgire a scoarţei cerebrale
că s-ar putea vindeca de ea
ce sens mai are să lupte
să scape din hăul
din capul
ei (?!) dacă ministru de re
sort a
firmă că marea neagră e albastră
şi ne transmite virusul
pe cale salină
sau marină ea ce să înţeleagă (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miiros de rai

Tu îmi eşti amor în prag de seară,
când îţi şoptesc a nu ştiu câta oară,
versuri ce le voi scrie cu cerneală
pe al tău trup, nud, surprins de sfială.

Şi-n ochii tăi văd aripi de stele şiroaie,
te iubeşte chiar şi luna în a ei văpaie!
Căci în noi iubirea profund visează,
iar pe cer fluturi de stele dansează.

Sufletul tău îmi este linişte şi hrană,
iubesc viul din tine, spirit de amazoană!
Eşti făcută din flori sălbatice şi grai,
suflet sensibil, miros de Rai.

poezie de Teodor Ionescu din Antologia Prieteniei Vol. IV (septembrie 2019), traducere de Teodor Ionescu
Adăugat de Teodor Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihail Sadoveanu

Eram într-o pădure uluitor de vie, într-o pădure care şoptea
înăbuşit. Şi iată că pădurea în iarna, argintie, cu şoapta ei,
mi l-a reamintit.

Izvoarele, sub pânze de gheaţă, delicate, se legănau la vale,
pe nevăzutul prund, şi în lumina sobră, cu pini şi nestemate,
cântau unite într-un cor profund.

În zboruri rotunjite, tăiau mari păsări slava; un farmec de
poveste se răsfira sub cer; părea zăpada caldă şi moale ca
otava, dar zările sclipeau la fel, sever.

Cu vânturile-n coarne, în goana nebunească, zburau
năvalnic cerbii pe fragedul polei. Era acolo-ntreagă pădurea
românească, şi el păşea încet prin iarna ei.
(...)

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vlog

mi te reamintesc la ultimul semafor
înainte de culoarea verde ochii tăi căprui
făceau autostopul buzelor mele
mergeai în aceeaşi direcţie cu soarele

pe partea inimii era loc pentru un pasager
semne pesemne mereu semne alte însemne
staţionarea interzisă sens unic linie continuă
cineva trăgea clopotele apusului

conştiinţa făcea semnul crucii
pe liniile tramvaiului am plecat

cu Dumnezeu înainte

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personală

Mă simt prezentul cel absent,
Stafie de rătăcitor,
Sunt marele absent prezent,
Nemulţumit şi hulitor.

Îl ştii pe ăsta, mda, cam vag?!
Un individ profund bolnav,
E plin al dracu de arţag,
E păcătos şi cu nărav.

Raspunde eul meu pizmaş.
Un călător nefericit,
Înfumurat şi cârcotaş
Şi prea adesea plictisit.

Dă-l dracu, e plin de nebuni!
Spunea prezentul cel absent,
Îl trecem la digresiuni,
Într-un capitol indecent.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de extaz

(iubitului meu Alexandar )

te simt ca pe-un poem în gândul meu exişti
o livadă cu meri azi a rodit în mine
să nu mă laşi strivită de nori trişti
fii ploaia de iubire cu semnele caline.

cu ţine în Parnasul muzelor mă afund
în visul cu stele să mă prefac lumină
să ningă cu poeme în suflet profund
mângâierile tale doruri grele-mi alină.

vin-o ca o adiere de la polul Nord
alungă-mi coşmarul durerilor din oase
trezeşte-mi extazul să îl simt în cord
îmbracă-mă-n săruturi până la coapse.

în iubirea noastră am topit un fiord
secundele cântă lunecând prin sinapse.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!