ce se naste din pisica

Sonet

Iubita mea, sunt însăşi aşteptarea
Cu porumbei – pridvor bucovinesc!
Se-aştern alături Muntele şi Marea,
Se-mbrăţişează şi se dezvelesc,

Îi spun că sunt şi (iată întristarea!)
Pe plaiul greu de doruri se iubesc;
Din jocul lor se naşte, pururi, sarea –
Veşmânt strălucitor, împărătesc...

Ce ştii, Slăvito, din acestea toate?
Ce ştii de Moarte, de Oprirea Ei?
Un clopot vechi îţi spune că se poate,

Dar tu arunci cu-ncredere în zei...
Acest sonet la poarta Ta se zbate,
Cum sufletul Saharei printre lei.

sonet de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor amuţiţi

O, nebunia marelui oraş, căci seara
Pe ziduri negre se holbează pomi schilozi
Din argintia mască al răului duh priveşte;
Lumina cu magnetică plagă alungă noaptea cea de piatră.
O, scufundatul dangăt al clopotelor serii.

Curvă, care-n fiori de gheaţă naşte un mort copil.
Turbat biciuie a Domnului mânie fruntea obsedatului,
Plagă violetă, Foamete, zdrobeşte ochii verzi.
O, hidosul râs la aurului.

Dar liniştită-n negre grote mută omenire
Adaugă din aspru metal capul mântuitor.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragi de-o sfoară, mişti păpuşa

oricine trebuie să-nţeleagă
că totul îi poate dispărea într-o
clipă:
pisica, femeia, slujba,
o roată din faţă,
patul, pereţii, camera,
tot ce-a clădit în jurul lui
e clădit pe nisip-
şi orice cauză,
indiferent cât de îndepărtată:
moartea unui copil în Hong Kong
sau un viscol în Omaha...
te poate distruge.
toate porţelanurile tale
zob pe podea în bucătărie,
şi femeia intră şi te găseşte
beat în mijlocul dezastrului:
o, Doamne, ce-i cu tine?
şi-i răspunzi: nu ştiu,
nu ştiu...

poezie clasică de Charles Bukowski din Dragostea e un câine venit din iad (2007), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa noastră este Iubire
Iubirea naşte Spiritul măreţ
Ce ne leagă prin nevăzute fire
De Tot şi de Toate celelalte vieţi

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Timpul trece, amintirile rămân,
Omul se naşte din gândul divin...
Veniri şi plecări, dulce amar destin,
Pe scena vieţii de tumulturi plin,
Amintirile în arhiva timpului
Ne definesc caracterul,
Mai mult, mai puţin,
Dar să nu uităm niciodată
Memoria lor s-o sfinţim,
Pentru pacea noastră
Şi bucuria spiritului divin.

poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrificiul seminţei putrezite pe piatră nu e zadarnic. Aşa se naşte solul, în care mai târziu vor încolţi seminţe.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi pomul

Omul se naşte din iubire,
Pomul prin încolţire.
Omul creşte mare,
Pomul să înalţă spre soare.

Pomul frunză verde are
Şi se mândreşte cu ea tare,
Omul munceşte şi adună
Şi are inimă bună.

Iar când iarna vieţii soseşte,
Omului părul îi albeşte,
Pomului ramurile îi trosnesc
Şi amândoi îmbătrânesc.

poezie de Vladimir Potlog (22 iulie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

E fiinţa ce ce se naşte, ce trăieşte şi ce moare,
Moartea e o datorie ce-o plăteşte fiecare.

distih de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 decembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.

citat din Paulo Coelho
Adăugat de dora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala nu e bine s-o aminteşti, căci devine reală, în anumite cazuri cuvântul naşte realitatea.

Teodor Mazilu în Doamna Voltaire (1979)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!