biserica neagra

Singurătatea

mi-a numărat până şi bulele
din flaconul cu apă minerală şi cele
câteva înţepături de ţânţari de pe braţ
şi-n cele din urmă
a coborât
în mine
ca o muşiţă
în paharul cu vodcă a unui beţiv

apoi am suferit împreună

din rana adâncită în mlaştina neagră
nu va răsări nimic
nici măcar nimicul cicatrizat
pe respiraţia dintre ceea
ce am fost şi sunt

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bismarqueuri de falsă marcă

Bismarqueuri de falsă marcă,
Mie-mi pare cumcă, parcă
De iubirea nemţărimei
Nici un rău nu vă înţarcă.
În zădar Alsasul, Posen
Cu-a lor stare vă încarcă
Ochii voştri; să pricepeţi
Unde duce-a ţării barcă
Şi ce rău ne proroceşte
A cobirii neagră ţarcă.
Voi ne duceţi spre pieire,
Bismarqueuri de falsă marcă.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea-Nenoroc

Orele negre s-au strecurat prin beznă,
Miezul nopţii stins este de-acum,
Pasărea neagră ţipă pe-o casă uitată,
Nici o fiinţă nu mai trece pe drum.

Merii-n grădină s-au frînt din tulpină,
Blestemul plouă cu negru-n ogradă,
Pasărea-Nenoroc nu mai poate să plîngă,
Cineva, pe drum, aşteaptă lumina, să cadă.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veninul

Stropeşte-mi inima cu dragoste,
Că e plină cu venin.
N-aş vrea să mă simt o pacoste,
dar îmi eşti atât de străin..

Ai intrat în mine,
Si nu vrei ca să te scot,
Amintirea ta dulce devine,
O pată neagră, lipsită de zgomot.

Devii doar un biet trecător,
Distrus complet în secret,
De al meu venin dulce şi nemuritor...
Care doreşte un alt "tu" să-i fie poet,
În al meu suflet!

poezie de Valentina Asaftei
Adăugat de Valentina Asaftei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana

(În amintirea mamei mele, Alexandra)

Când eram de-o şchioapă,
mama mă ducea la biserică
şi se ruga în faţa unei icoane
a Maicii Domnului.
Dar eu,
de-acolo, de jos,
zăream doar chipul mamei,
reflectat de sticla protectoare
şi nu înţelegeam
de ce trebuia să vină până aici,
pentru a se ruga la ea însăşi,
când aveam şi acasă oglindă.
Abia când am crescut
şi am putut să văd
mai bine chipul Sfintei,
am sărutat-o,
mulţumindu-i lui Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop cadru

am alunecat pe o coajă de banană
şi cu fundul înfipt în noroiul cleios
răvăşit şi lipsit de putere
priveam orgoliul
cum se scufundă în mine

în urmă câţiva copii
mototoleau sub limbă expresia
aceea cu fu... pe măta

faţa îmi ardea ca o torţă
fiind sclavul neputinţei mele
am tăcut...

lumea îmi părea o biserică fără altar

nu ştiu de ce dar am avut senzaţia
că toate cuvintele au fost spuse...

de atunci învăţ să reţin

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poţi permite iubirii să apară, atunci nu mai e nevoie de rugăciune, nu mai e nevoie de meditaţie, nu mai e nevoie de nici o biserică, de nici un templu. Dacă iubeşti poţi să uiţi cu totul de Dumnezeu, fiindcă prin iubire îţi va fi apărut totul: meditaţia, rugăciunea, Dumnezeu, totul îţi va fi apărut. La asta se referă Iisus atunci când spune că iubirea e Dumnezeu.

Osho în Calea mea, calea norilor albi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Tremură aceeaşi apă şi frunză
la bătăile aceluiaşi ceas.
În ce tărâm şi-n ce somn te-ai oprit?
Cerească subt ce iarb-ai rămas?

Se revarsă în mine drumurile
toate pe cari ai umblat.
Oglinda-ţi mai păstrează chipul
şi după ce-ai plecat.

Fără gând, fără-ndemn, fără glas,
cu mâneca şterg ochiuri ude.
Un vecin prin zidul meu aude
răbdarea neagră a aceluiaşi pas.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picură-ncet

Picură-ncet în oglindă
Conturul în unde purtând,
Miraju-n suspine deriva,
Şi noaptea cea neagră căzând.

Picură-ncet în oglindă
Razele lunii oprind,
Aura ei se preschimba,
Totul in jur mărmurind.

Picură-ncet în oglindă
Tot este zid după zid,
Durere, îndoială şi frică,
Mă simt ca-ntr-un labirint.

poezie de Raluca Oprea
Adăugat de raluca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghe

De greul prea lungului joc
atom şi pleoapa mi-e grea.
Mana neagră a visului
să mă slujească ar vrea.

Albă frumseţe tu, fără apunere,
pustietoare minune tu,
gândul - la tine-nnoptatul -
- ce treaz mă ţinu! -

până la ora ce nu se-nfiripă
cu nici o bătaie. Iată acum
se sting jucăuşe ardorile,
cade din lume un drum.

Eu singurul, cât de târziul!
Slugă şi domn
al vegherilor - plec după tine
în largul meu somn.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!