Poezii despre batranul din luna, pagina 32
Asediat de Bacovia
Te-atacă decembre
zâmbește-i un pic
simt luna în membre
dar noapte nimic
Zâmbește-i un pic
ce vară de gheață
de nori un pitic
destinul și-agață
Ce vară de gheață
simt luna în membre
schimbarea la față
m-atacă decembre
Zâmbește-i un pic
ce brumă mai zic
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mânăstire
De trei zile luna crește ca un fagure
de miere într-un stup.
La mânăstire vine-o babă. Zice:
"Stareț purtător de bolți cerești,
să faci o rugăciune
de ieșirea suflețelului din trup".
"Pentru cine?"
"Pentru mine."
Luna - s-a coborât pe-o biblie
și de pe file
privește înapoi la chipul ei spre cer.
Cu miros de ger în lână vine un bătrân.
Îi sunt obrajii zdrențuiți
întocmai ca un prapur vechi:
"Părinte bun, ți-aduc o pâne și un strop
de vin, ca să se roage la altar blândețea ta".
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurgul serii
Amurgul serii se lasă ușor,
Peste pleoapele, falnicilor codrii
Numai izvorul se-aude nițel,
Și freamătul lin al dulcelui vânt.
E seară si noi ne-ntindem pe iarba,
Cu colțu-i firav, de-un verde deschis,
Spre cerul albastru si luna cea plină,
Acum ne-ndreptăm privirea în sus.
Sunt stele ce par șirag de mărgele,
Întinse pe bolta eternului cer,
Și luna se-aprinde cu a ei strălucire,
Și astăzi și măine, magia-i la fel.
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna plină
A furat lumină de la soare.
Globul ei arămiu
imită zeul vieții,
strălucește pe cerul nopții
printre astre,
rotindu-se neobosit
în jurul planetei albastre
în faza ei de lună plină.
Se oferă privirii
în toată splendoarea.
Contururi șterse,
reliefuri nedefinite
îi atenuează paloarea.
Cărări ascunse,
drumuri neumblate,
împodobesc minunea rotundă.
Perdeaua de raze
îmbrățișează discret
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Logodna la rece
cu farmece e-terne bătrânul acesta își face din ne
vinovata copilă o pușculiță de porțelan: rafinat
piciorușele ei patinează pe polița
de asigurare a fericirii perverse a monstrului re
condiționat (?!) înainte cu o
oră la rece ca vremea finită de toamnă să-l bage
cu tot cu durerea din oasele craniului de scanat
după unele gratii subțiri: trase ca
printr-un inel de logodnă... de forță minoră
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Europa
Precum petalele de flori
Se-nalță-n vânt cu al lor zbor,
Dorește și sufletul meu
Să se înalțe ca un zmeu,
Și să colinde-n lung și-n lat
Bătrânul continent visat.
E Europa, pământul strămoșilor,
Un leagăn veșnic și nemuritor
Grădină vie ce își scaldă-n ape
Păduri și flori dorind să le adape.
Cum fiecare stat e o-ncheietură
A continentului făptură,
Luptând pentru-ale sale năzuințe
Doar împreună au căpătat și biruințe.
Și adunați cu toții la o masă,
German, austriac, român,
Formăm o casă.
[...] Citește tot
poezie de Hermina-Paula Hănțăgam
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată cu amurgul
Odată cu amurgul a apărut luna pe cer;
Apoi a coborât pe pământ să mă privescă.
Așa cum un șoim la vânătoare răpește-o păsărică,
M-a înhățat și s-a întors grăbită înapoi pe cer;
M-am uitat la mine, dar nu m-am mai văzut deloc;
Asta pentru că trupul meu devenise, ca sufletul, invizibil.
Luna le-a dizolvat pe toate cele nouă sfere,
Iar nava existenței mele s-a înecat în acea maree.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mie de culori
Cade roua nopții rece
Peste arborele adormit
Luminată Luna trece
Astru blând neadormit
O mantie de lumină
Scutură grele poveri
Aduce noaptea senină
Visele din primăveri
Luna fața-și oglindește
În pârâul fermecat
Somnul ea mi-l dăruiește
Legămînt necenzurat
Visele îmi colorează
Într-o mie de culori
Cu gândul cooperează
Îmi presară-n vise flori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare
Îți ziceam că e minciună
Când spuneai că eu ți-s dragă,
Că ești un împușcă-n lună,
Drac ce apa o încheagă,
Și că n-aș putea vreodată
Nici a te iubi, nici crede,
C-a mea inimă jurată
Nici n-aude, nici nu vede.
Șiretenii de muere
Ca să-ncerc a ta iubire...
Dar tu trist și în tăcere
Ai plecat plin de mâhnire.
Haide, vino, fii cu minte,
Dac-ai fost împușcă-n lună,
Eu am fost, adu-ți aminte,
Și zglobie și nebună!
poezie clasică de Veronica Micle
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Era târziu
Era târziu și erau departe
cu perdea deasă de noapte,
luna prin nori se ascundea
și ei prin somn se așteptau.
Era târziu și erau departe,
cu mâini sfioase se atingeau
și ochi duioși ei se visau,
cu luna ce se aprinde
în noaptea de catifea.
Era târziu... și erau departe.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!