+a +�nvinge +boala

Gândul că ieşi pe uşă şi te afunzi în necunoscut, că evadezi de sub raza vederii mele, îmi era insuportabil. O boală! poţi spune. Nu, nimic patologic. Doar teama că nu mai revii, că te pierd iarăşi, că rămân singură.

Dumitru Popescu în Cenuşa din ornic
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îngânat cândva singurătatea...

Am îngânat cândva singurătatea,
Şi un ecou prelung la mine s-a intors,
Fără să vreau prietenia ei.
Tăcută fire, ascunsă, zgârcită şi geloasă...
Căpuşe lacomă s-a înfipt în pielea mea,
Ca lecţii de viaţă neîntârziat să-mi dea,
neîntârziat să-mi dea.

Şi-am alungat din când în când singurătatea,
Ca pe o vechitură uitată într-un colţ,
Dar sufocată în spaţiu ei de timp neîmplinit,
Jaru-i avid de victime mocnea...
Şi de răsfăţul călduţ ades îmi amintea,
Spre a mă intoarce în leagănu-i comod,
Ce se făcea dorit şi îmi plăcea.

Am îngânat cândva singurătatea
Şi m-am îndrăgostit de ea lulea,
Ca de un basm din lirica vieţii,
Ce mă-îndemna esenţa pură ai căuta,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (26 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie I

Scormoneam după urmele-amintirii-n palat
murdar până la suflet de vise, de jar...
de dorul ochilor tăi verzi, mi s-a colorat
până şi băutura tare din pahar.

Parfumul tău, cu-acea aromă specială,
aromă de colţi albi de rechin ucigaş
a băgat pe loc toţi barmanii în boală
(aveam la gât eşarfa ta de oraş).

Tu eşti femeia pentru care-am vrut să mor?
tu umblai îmbrăcată în noapte şi-atât
cu săruturi pe tălpi, fluturi negri în păr...
tu spărgeai uşa minţii ca să-mi ţii de urât?

Şeful sălii s-a strâmbat. Că sunt beat şi să plec.
Teatrul tău e închis, tu zâmbeşti din afiş,
băutura e verde (ochii tăi) şi mă-ntrec
vânători de vedete ce zâmbesc pe furiş...

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

frică (vezi şi teamă)

Frica este o boală care roade logica şi face omul inuman.

definiţie clasică de Marian Anderson
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred ca este animalul care se gaseste in noi, se hraneste cu noi si care pina la urma ne poate [...] | Citeşte tot comentariul

Chiar de muntele e înalt, pe el poţi urca, chiar de boala e grea, împotriva ei poţi găsi medicament.

proverbe vietnameze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Pe-al nostru steag
E scris UIMIRE
Şi roşu-nseamna
Sânge de erou,
Albastru e veninul
Comunist,
Iar galbenul
E boala din Popor!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Cucuveaua Naţională (23 august 2003)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine invidiază pe alţii pentru bogăţia, frumuseţea, puterea, nobleţea, bucuria, fericirea şi onorurile lor, acela suferă de o boală fără sfârşit.

în Mahabharata
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnav de sinceritate

Sinceritatea-mi este-un virus
Ce-mi curge-n vene.
În lipsăde cerneală,
Îmi umplu călimara,
Şi vă scriu, poeme.
Prin care vă mărturisesc,
Că a fi sincer e o artă,
Ce nu e pentru toţi
O uşă descuiată.
E un gând liber,
Ce doar în dragoste-l găseşti...
Şi în prietenia "adevărată"!
Am căutat de multe ori
Să-i ţin pe mulşi, aproape,
Dar s-au îndepărtat,
Din curcubeie de motive...
Păcat, sinceritatea nu-i considerată boală!
Am căutat remedii
Dar minciuna nu e compatibilă cu mine.
Aş încerca, dar vezi, mi-ar fi ruşine.

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o carte

De cand ai plecat departe,
Ma gandesc sa scriu o carte,
Dar de-aici si pan` la tine
Nu se merge, nu se vine.

Pot sa iti fiu supus paharnic,
Tot ce-ti scriu, iti scriu zadarnic,
Si de-ar fi sa-ti mai ajunga
Cartea mea de cale lunga.

Mila ta eventuala
M-ar atinge ca o boala,
Niste lacrimi de la tine
Nu mi-ar face nici un bine.

Poate-ar fi o terapie,
Daca te-as putea descrie,
Dar ma tine, ma retine
Dorul propriu-zis de tine.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare e chiar atat de simplu?

Oare e chiar atat de simplu?

E ciudat, sa fi un artist,
Dar sa nu mai poti crea nimic;
Sa fi un poet,
Dar sa nu-ti mai gasesti cuvintele.

E ciudat...Dar, asta simt acum,
Nu mai pot gasi o cale de a lupta,
De a fi cine am fost;
Si in acelasi timp cine am ales eu sa devin.

Sunt nimicuri, care pot deveni un colos;
Timpul si spatiul
Au ajuns sa se rezume, uneori, la prea putin
Iar alteori, sunt exagerate,
Atunci cand sunt masurate cu inima larg deschisa;

Nu pot spune ca e greu,
Dar nici usor nu e,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!