schimb

Suflet la ofertă...

Am strâns grămezi de suflet
Apoi le-am pus pe masă...
Şi le-am spus tuturor:
Luaţi... e gratis.

Şi au venit străinii,
Dar nu m- au inteles.
Cum să luăm pe gratis?
Fără nimic la schimb?
Deci, nu e marfă bună...

Şi mi-am chemat prieteni,
De aici şi pretutindeni
Şi s-au uitat miraţi!!!...

Şi mi-au venit copiii,
Mereu preocupati,
De şcoală de petreceri,
De fel de fel de lucruri...
Şi nici n-au observat....

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (15 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am putea face temporar schimb de suflete... Am înţelege fapte şi alegeri pe care le condamnăm şi am vedea lacrimile neplânse pe care fiecare le-a adunat în suflet... Am fi copleşiţi de anumite suflete, a căror povară, probabil că nu am putea-o suporta... Şi am fi luaţi prin surprindere de atâta frumuseţe şi iubire, ţinute bine închise de teama celor care cotropesc suflete. Am înceta să-i invidiem pe cei aparent mai fericiţi şi mai împliniţi ca noi şi nu ne-am mai dori să fim în locul unor oameni despre care am afla lucruri ascunse, urâte. Dar am afla multe şi despre noi înşine, despre ceea ce nu avem, despre ceea ce nu suntem, nu ştim şi nu putem fi... Şi am fi, la rândul nostru, înţeleşi...

citat din Irina Binder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanticul e un braconier care nu prea ştie ce caută. Tânjeşte după o pradă pe care a visat-o, uitând, apoi, parţial, visul. Clasicul, din contră, detestă ce e aproximativ. Când clipa i se dăruie, romanticul intră în panică. Oare cât va dura? Unica lui soluţie sigură e să devină parazitul propriei sale insatisfacţii. Uneori, îşi distruge dragostea ca s-o poată plânge. Dar nu e vina lui că e mai profund în regret. Căci romanticul e un etern diletant în materie de fericire. Abia după ce o pierde, o înţelege. Şi iubeşte, mai ales, ce n-are. Clasicul, în schimb, e, în genere, un om fără vârstă. El ocoleşte copiii şi bătrânii. Nu circulă noaptea şi nu trece aproape niciodată prin dreptul unui spital.

Octavian Paler în Aventuri solitare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În schimb, eu ştiu ce caut, dar pentru că nu circul noaptea, ceea ce-mi doresc caut ziua (de pildă, în [...] | Citeşte tot comentariul

Activarea unor afecte neplăcute constituie obstacolul cel mai serios în calea efectului comic. De îndată ce mişcarea inadecvată scopului produce pagube, prostia aduce necazuri, iar dezamăgirea provoacă sentimente negative, posibilitatea efectului comic fiind astfel anulată, cel puţin pentru persoana afectată direct sau indirect de aceste consecinţe neplăcute; în schimb, o altă persoană, neimplicată în nici un fel în situaţia dată, arată prin comportamentul său că în acest caz sunt întrunite toate condiţiile necesare efectului comic. Dar umorul este tocmai un mijloc de a obţine plăcere în pofida afectelor negative care ar fi trebuit să o anuleze; el înlocuieşte dezvoltarea acestor afecte.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţia. Aceasta este partea cea mai înşelătoare din om, maestra eroarei şi a falsului, şi cu atât mai vicleană cu cât nu este întotdeauna, căci ea ar fi regula infailibilă a adevărului, dacă ar fi regula infailibilă a minciunii. Dar fiind cel mai adesea falsă, ea nu face niciodată dovada calităţii sale, marcând la fel adevărul şi minciuna. Această superbă putere, duşmana raţiunii, căreia îi place să domine şi să controleze raţiunea, pentru a -si arăta forţa în toate lucrurile creează omului a doua sa natură. Omul este deci atât de fericit alcătuit că nu are nici un principiu al adevărului, având în schimb excelente principii ale falsului. Dar cea mai puternică sursă de erori este războiul între simţuri şi raţiune.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost traduşi

Din perioada juvenilă
Ba încă mai dinainte
Am fost traduşi aici
Pe o planetă înadins
Cu un scop încă neclar
Într-o natură cu nevoi
În univers neprietenos
De aia căutăm tălmaci
Ca să dezlegăm mistere
Ca să rezolvăm enigme
Chiar de venim de nici unde
Şi mergem spre nicăieri
Totuşi să avem chemări
Spre cunoaştere şi iubire
Spre desăvârşire şi adevăr
Spre voinţă şi dreptate
Şi iarăşi veşnic căutăm
Răspunsuri la întrebări
Din conştient şi sub el
Şi iar ne căutăm dascăli

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (2 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când iubeşti pentru întâia oară, Olimpul, natura şi întreaga lume par a-ţi oferi beatitudinea şi descoperi chintesenţa vieţii, Babilonul pe care l-ai căutat îndelung şi pentru care ai sacrificat cel mai de preţ lucru – propriul sine – în drumul primirii fericirii postulate de propria-ţi raţiune. A iubi pentru întâia oară este cel mai minunat lucru de pe pământ, însă dacă mi s-ar cere să iubesc pentru a doua oară, aş prefera în schimb tortura cea mai însângerată, supliciul cel mai cumplit, chinul cel mai sălbatic, stârpirea sentimentului şi nonexistenţa. Căci între a iubi pentru a doua oară, şi moarte, hotărât aş alege moartea.

citat din Alexandru Bunescu (26 iulie 2011)
Adăugat de Marius Golgojan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai farmecul nopţii îl îmbată. Când târgul se cufundă-n tăcere de moarte, el veghează, de sus, de pe streaşina vreunei case. Şi priveşte. A văzut multe: întâlniri ferite în colţuri de grădini; rugăminţi duioase, de după ferestre deschise; îmbraţişări pătimaşe, în unghere de ziduri; despărţiri sfâşietoare, în praguri de uşi. O întreagă ţesătură de patimi, ca şi sus, în lumea acoperişurilor, cu deosebirea că jos firul patimilor se torcea mereu, fără de nici un răstimp. Şi-n schimb liniştea cerului cum îl minuna! Nici un freamăt, nici un zbucium; cunoştea cerul şi-l citea ca pe o carte. Ştia când rasare luceafarul; când pornea la drum carul mare; când îsi încorda strunele lira; când îşi aduna puii cloşca. Era un astronom.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Filosoful
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată ziua vezi o mulţime de oameni. Vorbeşti cu ei, râzi cu ei, ai chiar prieteni, iubeşti câteodată, crezi să te înţelegi, ba şi comuniezi şi nu pot zice că uneori nu reuşeşti s-o faci. Dar toate acestea nu te împiedică să fii singură, îngrozitor de singură. Eşti legată de solitudinea ta pentru todeauna, de todeauna. Sunt eu şi numai eu şi tot timpul gândesc, deci mă schimb tot timpul, deci nimeni nu mă poate cunoaşte cu adevărat. Eu mă ştiu, mă înţeleg şi nu mă ştiu şi nu mă înţeleg decâat pe mine, pe nimeni altul decât mine. Eu mă iubesc şi mă dispreţuiesc şi uneori aş vrea să mă bat – atât de dezgustător de imperfectă mă simt.

Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulţumit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi lua...

nu-mi lua iubirea
tăcerile mele în schimb de monedă
singurătatea fără iubire
doare atroce
o dau
nu lua fără să ştiu
în neat sunt aruncat
am pierdut firul minutului
ora ceasului aleargă nebună
zilele dau năvală
unde eşti?
te caut destin
alături de mine nici sunet
aerul este un vacum
am aspirat prea multă durere
senzaţia inutilului mă doboară
regretul întâmplării
caut arcuşul şi pianul tace
am o cărare pustnică pe clape albe
sunt sufocat în corpul lemnului

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (5 aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!