pentru cine bat clopotele

Tiptil

vin două mâini catifelate
mângâie tot ce apucă
vii în
halat cu sânii ieşiţi la înaintare
sunt vârfurile tale de a
tac şi înghit în sec tiptil
ne a
propiem unul de altul
prea frumoasă pentru ochii mei albaştri
a
cum să nu mângâi (?!) pe furiş
un corp divin în
cât îmi dai să bat poliţia (?!)
o
mângâiere ceva sau alt
ceva să mă mulţumească

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A pogorât un Duh

Pe frunze de plumb cobor peste sat,
Drumuri uitate la geamuri ne bat.

Cumpăna-n cruce tresare-n fior,
Glasuri de clopot se nasc din izvor

Stele de nea se adună-n ogradă.
Tata, desculţ, se roagă-n zăpadă.

Făcliile veghează pe la porţi,
Bătrânii-mpart colivă pentru morţi.

Miroase a tămâie-n văzduh,
Din cer sfinţit a pogorât un Duh.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cat valoreaza lacrimile mele

Lacrimi se coboară,
nu, deloc,
mai bine nu

se-nfrânează,
apasă greu,
nu-i nici un gând,
nici un cuvânt să poată descrie

se crapă
fluvii în fiecare ochi.
de prisos
cine să le vadă

Cine să le poată stăvili,
să prindă apa vieţii,
s-o guste, s-o ştie?
nu,
lacrimile
doar se risipesc

[...] Citeşte tot

poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cuşca fiarelor

Eu sunt Mitif cel dezarmat,
în cuşca fiarelor turbate,
şi minţi sinistre, sclerozate,
îmi fluierā-n urechi sā fiu bārbat...

Mii de fiori, vai, sângele-mi strābat,
mā ia cu disperarare şi cu frig
la cine, Doamne, oare, sā mai strig,
când dinţii fiarelor în carne mi se-nfig?

Devin solemn, devin tânguitor,
nimeni din jur nu-mi vine-n ajutor...

De dinafara cuştii, confraţii mei surâd,
surâsul lor devine instigator şi hâd,
atunci când, din mulţime, iubita-mi se desprinde
şi, fārā nicio milā, ea spiritele-aprinde,
aplaudând, cu palmele ei fine,
cum toate fiarele se plimbā-n mine...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când clopotele tac

vântul tremură în liturghii
din duminici trecute

circul revine la noi în oraş

nimeni nu râde
nu plânge nimeni
niciunul din cei ce au fost
atât de aproape de cer
nu schiţează aproape nimic

doar vântul se zbate şi plânge

în turla din adânc
păduri de clopote... tac

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arşiţa

mă face să-mi car
banchiza unde vreau
s-o ung cu vanilie
sau ciocolată şi s-o fac
îngheţată în mijlocul caniculei
să se topească fără autorizaţie
pot să ocolesc chioşcurile
care vând apă şi sutiene
cravate sau bambus
pentru îngheţată pe băţ
trec pe lângă copacii matriciali
e vara de dincolo de timp
care te transformă în altceva

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar?

Şi sunt frumos?
Chiar sunt frumos?
Ori numai gândul îmi cade
duios în ape ondulate
pe coapse până jos
apoi îmi sare-n spate?
Ori nu sunt eu acela care
te-adoarme noapte după noapte?
La fereastra unde plouă
îmi inundă spatele curbat;
Mă-ntreb: să-ţi apar deseară-n pat?
Jucăuş din pleoape bat
uneori mai bat din stele
alte stele-n deplasare
ce îşi pun cenuşă-n cap
Din bulbi rar se mai ivesc
ochi, urechi şi… îndrăznesc
câte puţin de roşu pe nas şi pleoape
puţin de verde şi licurici pe coate…
Dar, sa fiu aşa frumos?

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Petre
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe marginea fântânii

Probabil că din praf se mai nasc încă stele
Evoluţia speciilor este încă posibilă...
Zeii totuşi au pierdut ceva teren
Au câştigat teren doar zeii-cimpanzeii!
Se trage încă clopotele la biserică
Nu totdeauna, dar se mai trage;
Colindătorii vor dispărea în curând
Pentru a lăsa mai mult loc pe metrul pătrat;
Copacii vor deveni mai subţiri şi mai rari
Pentru a lăsa mai mult cer senin;
Porumbeii vor exista la infinit
Se vor albi chiar, cu timpul;
(iată o întrebare pentru toată suflarea:
de ce porumbeii sunt nemuritori?!)
În general, schimbările vor fi minime
Din oameni tot oameni se vor naşte
Pe nisip vor rămâne urmele viitorilor paşi
Chiar dacă mai rare, mai adânci şi mai triste...

Mi-e dor de foşnetul pierdut al pădurii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa (17 martie 1985)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea

Orbi au cutreierat
Prin carnea cuvântului meu
Răstignit pentru iertarea
Prematură a versului.
Îmi bat la uşa sufletului dureri
Şi acuze.
Nu am plagiat nici un suflet!
Aici este doar sufletul meu
Ce îşi hrăneşte durerea
Din fântâna prieteniei.
Am închis fereastra!
Bate vânt dinspre inima încărcată de ură.
Mă închid în tăceri,
Nelăsând nici o urmă...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti

dacă ai o erecţie şi îţi iese
o bucă ascuţită prin frunte
(?!) - atunci n
u o să ştii că eşti un blocat... cine
eşti nu se ştie neapărat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!