melodie trista

Pentru a împiedica lacrima

Floarea se naşte zâmbind,
floarea trăieşte zâmbind,
şi, desigur,
ni se pare de prisos
s-o întrebăm:
de ce eşti tristă?
te doare ceva?
ce s-a întâmplat?

Nici nu ne trece prin gând
că şi frumuseţea
poate avea motive
de suferinţă -
uităm
că şi noi, uneori,
zâmbim luminos
doar pentru a împiedica lacrima
să ajungă în ochi.

poezie de Vasile Romanciuc (1976)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe de iarnă

E frig, e ceaţă,
păşesc timid
prin zăpada fierbinte,
o lume murdară şi tristă
mă aşteaptă,
privind înainte...
De ce să mai merg,
şi, unde?
frigul cu colţi ascuţiţi,
prin trupul livid
îmi pătrunde...
Rămân,
paşii-mi sunt tot mai grei,
zăpada devine culcuş,
ca în vis,
sătul de lumea amară,
îmi clădesc, aici, paradis...

poezie de Ion Ţoanţă din "Templul Devenirii Noastre",
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri...

ce citeşti aici nu e scris de mine
ci de viaţa asta tristă şi opacă
pe fundalul vremii care vine, vine
pe dorsala celei care pleacă, pleacă

ce nu poţi citi - este scris de mine
buchii transparente pe plăpânda coală
parcă de hârtie, parcă de şestine
parcă clocotinde în cazan cu smoală...

poezie de Iurie Osoianu (18 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izbăvire

Am legat deznădejdea de nădejde,
Şi -am devenit optimistă,
Aşa am învins răutăţile lumii
Şi nu mai sunt tristă...

Am privit frunza copacilor toamna,
Ea cade, dansând, la pământ,
Nu-i pasă că după aceea,
Alearga-n, derivă, prin vânt...

Am lăsat viaţa să curgă firesc,
M-am rugat la Domnul şi m -a auzit,
Nădejdea mi- a intrat în suflet
Şi de necazuri m -a izbăvit...

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre rănită

Şterge ura din privire
Uită-ndată tot ce-i rău
Ia si pune dintr-o floare
Alb curat in gândul tău

Lasă vântul să alerge
Peste chipul tău umbrit
Lasă-mi mâna să se joace
In păr negru despletit

Si nu fii atât de tristă
Pasu-ndreaptă către mine
Ştiu, ţi-e frântă o aripă
Dar mai e si zi de mâine.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua

In ibric am pus cafeaua,
Pe masuta doua cesti,
La geam am tras perdeaua
Poate, poate te zaresti.

In odaie am pus un vis,
Am lasat lumina aprinsa
De undeva, mai pe furis
Intri sa-mi faci surpriza.

Zapacit de aroma trista,
Am uitat s-alung dorul,
Lacrima dintr-o batista
La usa a pus zavorul.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Omar Khayyam

Khayyam îmi ţine de urât în noapte.
Şi el e singur – veşnic călător.
Aceleaşi întrebări şi eu le-aş pune.
Răspunsul însă n-are viitor.

Mă-ntreb şi eu cum s-a-ntrebat şi el,
De ce se-ntâmplă tot ce se întâmplă?
De ce ne naştem şi murim mereu
Şi doar regrete risipim în urmă?

De ce iubim iubire interzisă?
Şi cine-acest cuvânt l-a inventat?
Balanţa vieţii e şi-aşa prea tristă.
De ce amarul l-am îmbraţişat?

poezie de Viorel Mitea (18 august 2009)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind de lacrimi

Mamă, nu ştiu dacă vine
Iarna şi în cer, la tine,
Dacă vin colindători,
Dacă-i cald de sărbători;

Că te ştiu cam friguroasă,
Mamă tristă şi frumoasă,
Pătimită deseori,
Fericită rareori...

Mie, de Crăciun îmi vine,
Dor de noi şi dor de tine,
Iar lacrimile-mi cuprind
Obrajii, ca un colind.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterice doruri

Senină, în plină noapte, împrăştii lumină,
Imanenţei îi acorzi un amurg fermecat,
Moise de-aş fi şi tot te-aş iubi, delicat,
O muza mea, îmi cântă polenu-n stamină!
Nu fi tristă, ascultă-mi, demonic, tăcerea,
Gura ta îndulceşte veninul şi mierea,
Nurii tăi mă transformă-n simpatic bufon,
Eterice doruri, vai!, plâng în tine, Simonne!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele

Dar nici cu ochelarii pe nas
Nu mai văd visele şi e grav.
Ca să ştiu unde-am rămas,
Şterg globii ochilor c-un postav.

O hemoragie de-ncurcături
Şi pe plan internaţional.
Oamenii, tot mai impuri,
Se lasă duşi, duşi de val.

Ah, cum mă ustură de la ficaţi,
Ah, cum mă doare
Această tristă alunecare!
Această atmosferă de eşuare,
Această lume de nevropaţi!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!