Poezii despre limba romana, pagina 31
"Eu, ca PROFESIONALIST (sic!) al dreptului..." (Maria Gabriela Zoană, europarlamentar PSD)
Ca atâția PSD-iști
Ce-s inculți și tupeiști,
Bruna asta agramată,
E-absolventă de "privată".
Deci, nu este de mirare
Că această arătare
Calcă limba în picioare.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (6 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Să curgă limpezi izvoare
Noi, cei cu unirea în cuget
mai avem un singur dor:
"Să nu se risipească țara",
"să nu piară-acest popor".
Să dăm iar mână cu mână,
să păstrăm glia română.
Să nu lăsăm hidra păgână
să vină peste noi stăpână.
Uniți în cuget și simțiri
peste Carpați vom dăinui.
Voi, cei plecați printre străini,
reveniți la rădăcini!
Să apărăm țara străbună,
să curgă Dunărea bătrână.
Țara să fie curată
de bunul Dumnezeu lăsată.
Scurgă limpezi izvoare
aici, în România Mare.
poezie de Dumitru Delcă (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasivitate
Pământul se invârte indulgent,
În jurul axei sale inclinate,
Făcându-mă să cad, stupid, pe spate,
În stradă, pe bordura de ciment.
În timp ce două babe ofticate
Mă fac bețiv, jegos, impertinent,
Pământul se învârte indulgent,
În jurul axei sale înclinate.
Sunt doctor, pe deasupra și docent,
Predau româna într-o facultate,
Și-am amețit citind că-n Parlament,
Româna-i răstignită. Din păcate,
Pământul se invârte indulgent...
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba din vis
Cuvintele mi s-au născut în palmă
Crescând din sunetul primordial de "A" -
Rămas la mine-n suflet - dintr-o vară
În care-un înger - strai de humă - îmi croia...
Cuvintele îmi sunt cireșe coapte;
Rotunde, rostogol pe cordul cel roșcat;
Miros a stele ce-au căzut din noapte
Cănd universul fost-a iarăși scuturat.
Cuvinte "alchimist" - mă inventează
Dacă lipsesc, fiind plecată prin tristeți.
Și îi schițează - în crochiu - o rază
Portretului prea gri ce plânge-n dimineți...
Cuvintele-mi sunt păsări cântătoare
Numai din sunet - lumea-ntreagă - întrupând;
Sunt sulițe de îngeri către-un soare
De chihlimbar - în care stă captiv - un gând.
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la fumuri e focul
el arde acoperișul de paie
din ochii frumoasei colibe
cu pereții strașnici de lut
b o a d i c a
rarefiată este o mare războinică
nu știu de ce își dorește acum
versurile mele peste canalul
mânecii, din
care scoate în ultima vreme
declarații pe de
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dac la piatra lăcrimată...
Bogația-i decimată,
Codru și credința veche,
Limba fără de pereche;
Nu se-nchină dar se roagă
Să-i revină lumii-o doagă,
Să-i revină ca brățară
Dragostea ei pentru țară...
poezie de Vasile Zamolxeanu (24 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plânge
râurile de lacrimi întorc a miros
iarba cu vârful de verde în jos
vei ști
dacă te-am iubit despicat și
după cum te îngrop nemilos
(?!) - vei afla
că n-a fost bine să stingi o ama
ră țigară pe limba ce te(-n)cânta
vei ști
tot ce eu poate nu încă nu
am cunoscut cu adevărat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carnivoră
o arteră de timp pleznind
te poți trezi cu o secundă
carnivoră pe creier
orice lucru
adiere de vânt sau idee
se pot apăra dacă-și lasă
o margine tăioasă
iar oamenii au un ciob de stea
sub limbă.
poezie de Dumitru Istrate Rușețeanu
Adăugat de Vedetot Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicolae Sulac
o căsuță pustie
de urmaș de culac
ridicat pe vecie
-Nicolae Sulac
și nu spune c-o doare
și mă roagă să tac
o legendă nu moare
-Nicolae Sulac
să dăm mână cu mână
și pitac cu pitac
-națiune română
-Nicolae Sulac
reînnoind în căsuță
și pridvor și iatac
scăunel și măsuță
-Nicolae Sulac
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul la Ardeal
În țara moților mă simt
Ca în Oltenia mea natală,
Aici am prieteni care nu mă mint,
De o frăție ancestrală.
Pe Craiul Moților îl știu,
C-am hoinărit cu el prin țară.
În amintirea lui eu viu
Aici, în fiecare primăvară.
Cu Transilvania Română
Noi suntem frați de când ne știm,
De-aceea spun, ca să rămână:
Aicea vrem noi să trăim!
Trăiască țara românească,
Întru frăție și iubire,
Ardealul nostru să trăiască,
De-a pururi și în nemurire!
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!