intuneric nichita

Aterizarea

A venit un înger greoi ca un balaur,
Mă izbea în sânge, în inimă şi în cuvinte
Dădea din aripi atât de tare
că mă umpluse de vânătăi şi de morminte
M-a izbit cu aripa,
m-a izbit cu aripa, mamă
Totul devenise lapte,
sânul tău mamă, când
pana lui, din aripa lui,
a scos ochiul meu, din orbita mea
Ah, cât de zbătător era
şi cât fără de ochi sunt!

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Operele imperfecte (1979)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Titu...

Si acum, Titu, aş vrea sà-ţi vorbesc tăcînd cîteva vorbe despre tăcere.
Adevărata tăcere nu este aceea cînd se întrerupe muzica sau cînd se rupe în două zgomotul.
Adevărata tăcere este numai acea tăcere cînd ti se întîmplă, dacă ţi se întîmplă,
să asculţi sufletul tău îndrăgostit de altcineva decît de tine însuti.
Ce măretie!
Ce justificare a dreptului de a exista!
Acum, tac.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima, produs al sufletului

Lacrima scursă din
ochiul meu stâng
nu-mi aparţine
ochii mei
amândoi plâng deodată
si plâng numai în întuneric
pentru a-mi proteja lumina
din suflet

poezie de Teodor Dume (2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

O aripa de intuneric
imi aduce visul.
E in culori-
tiganca spune ca-i de bine.
Ravase de lumina-mi
cad pe piept
si-astept
s-apari de dupa nuc.
Te simt in somn.
Te vad.
Esti tu
sau ti-ai trimis,
ca alte dati,
lumina?

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aflare

Plânsul fiinţelor de a fi fiinţe
să nu mi-l dai în ochii mei.
Gingaşul trei cel umilit de patru
să nu mi-l dai din unul meu.

Lasă-mă numai să-mi fie dor de tine.
Lasă-mă în numai trădarea mea curată
şi uită-mi vina pe spinările stelelor
care mi-au plecat din ochi spre altădată.

Lasă-mă să fiu bântuit de crima
foamei de a mânca.
Inel de Saturn de logodnă la degetul
din stângă mâna ta.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul destoinic, puternic

Omul destoinic, puternic,
face, după câte ştiu,
lumină din întuneric
şi grădină din pustiu.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zgomote

Ce frică fără cauză
A poposit...
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării,
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gri colaj

se apropie pipăind
cu mâinile întinse: e întuneric.
până la urmă dă totuşi cu capul de zidul

în flăcări, aşa cum i-a fost
scris de o mână (?!) de zeu
de demult -

bricoleur, bun prieten al orbului
şi al cărămizilor gri
refractare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o uşoară nostalgie

Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.

Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.

Clipele erau mari ca nişte lacuri
de câmpie,
şi noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora îşi punea o coroană de nori, liliachie.
Ţi-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt

Adăugat de: ALapis
Dau pătura de aer la o parte,
Şi umărul lucios şi ochii-albaştri
Îi las înfriguraţi de cerul mare
Ţinând deasuprea mea un relief de aştri.

Bat galaxii, în depărtare,
Un ritm al unui timp urcând.
Fac ochii mari - dar numai o secundă,
Până le trec în amintire, rând pe rând.

Mi-e bine si mă simt stăpân pe gânduri
Ca şi atunci când tu veneai, frumoaso, şi
Dansau globulele în mine
Ca nişte diavoli roşii,
Sunând în noi secunda
Ce nu va mai sfârşi.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!