discursuri de sfarsit de liceu

Soldat, se poartă un război...

Soldat, se poartă un război între minte
Şi cer, între gândire şi zi, şi noapte.
De aceea poetul stă întotdeauna-n soare,

Coase-n odaia lui petice hainelor lunii
Pe ritmuri virgiliene, sus-jos,
Sus-jos. E un război care n-are sfârşit.

Şi, totuşi, depinde de războiul tău. Cei doi sunt unul.
Ei sunt un plural, dreptul şi stângul, o pereche,
Două paralele care se întâlnesc doar

La întâlnirea propriilor umbre sau în întâlnirea
Dintr-o carte, într-o baracă, o scrisoare de la Malay.
Dar războiul tău ia sfârşit. Iar tu te întorci,

Cu şase fleici şi douăsprezece soiuri de vin sau fără,
Pentru a păşi în altă cameră... Monsieur şi camarade,
Soldatul este sărac fără versurile poetului,

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de poveste

nu-mi căuta privirea
nu vreau ca-n ochii tăi să-mi oglindesc tristeţea
nici ca tu să ştii tot ce-ai ucis în mine
tot ce începi să pierzi
m-atingi cu mâini străine mereu grăbit să pleci
cuvintele-ţi îngheaţă pe buze
mult prea reci
iubirea mea îţi e povară
prea multe visuri ne separă

poezie de Bianca-Alina Luchescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul nopţii

aş vrea să-ntreb la despărţire
în câte paturi de mahon
ai presărat petale fine
în părul castaniu sau blond

târzie iarnă se aşterne
în filele din calendar
nu-ntinde mâna, o simt rece
iar gustul nopţii e amar

ciorchini de stele desenează
abisul cel nemărginit
povestea noastră cea frumoasă
ajuns-a astăzi la sfârşit

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntoarceri

Între paşii mei şi ai tăi
trec herghelii de clipe,
cerbii neputincioşi ai drumului
fără început sau sfârşit.
Mă-ntorc mereu la ultimul pas
făcut împreună
şi nu pot să renunţ.

Între atâtea cuvinte
şi drumuri
trec herghelii de clipe,
cerbii sălbăticiţi ai destinului.

Şi vreau să renunţ...
Dar nu pot!

poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de iubire

din cioburi de iubire
eu visele-mi adun...
sunt ca o mângâiere
la un sfârşit de drum

târziu.. târziu in noapte
când somnu-ncet mă minte
privesc pe cer cum luna
insiră la cuvinte...

imi spune trist povestea
crispată-n nemurire
adună pe cer stele
din cioburi de iubire.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cine

spre sfârşit nu mai era nimeni care să lupte contra ta şi liniştea te învăluise cu pânza ei legănându-te într-o armonie înfricoşător de adevărată în care
parcă te pierdusei şi glasul devenise din ce în ce mai şters vorbele tot mai lipsite de sens încă-ţi răsunau pe buze
eu cu cine mă lupt
eu cu cine mă lupt

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar

ma gandeam ca te redescopar
la fel cum ma redescoperi tu
in fiecare noapte
cand ma acoperi …

si ma descopar de iluzii
de vise de argint,
de lacrimi de absint,
de tacerea-ti uniforma…

intr-o chilie
dintr-o alta amintire
ti-am sadit un mic tablou
pictat cu bej, cu alb
cu idile care s-au sfarsit,
c-un zambet prea nelinistit…
si cu un licar de ninsoare
ce rataceste intr-o floare…

poezie de Gheorghe Petrus
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec pe lângă

colţii netezi expuşi la soare
capul între umeri îl bag
în timp util să nu dau de gândit
duminicii burgheze pe sfârşit

simt răsuflarea rece pe strada
sumbră ca un ecou milenar
trec pe cealaltă parte a patului
când singurătatea mă copleşeşte

merg neauzit pe lângă speranţă
ocolind clipele fericite cu grija
care coboară pe frânghii în noi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memorie

Ai învăţat să gândeşti timpul
ca pe o plantă
pe care tu
- grădinarul imaginar -
o poţi cultiva
în mii de soiuri posibile

te-ai obişnuit să mă cunoşti aceeaşi
- fără început, fără sfârşit -
- o frază a cuvântului
în care tu să poţi pune
toate semnele de punctuaţie
şi încă mai crezi
că dincolo de golul cuvintelor
vezi procreând întreaga materie,

în timp ce eu
am presat timpul
între coperţi de memorie.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Unde alergi, Ghilgameş?
Viaţa fără sfârşit pe care o cauţi n-ai
s-o găseşti niciodată!
Când zeii o-au creat pe oameni,
Le-au atribuit moartea,
păstrând pentru ei nemurirea.
Aşadar, umple-ţi burta...
Trăieşte-ţi viaţa fericit de dimineaţă
până noaptea,
Îmbracă-te în haine frumoase
Spală-te şi îmbăiază-te,
Priveşte-ţi cu tandreţe micuţul
pe care-l ţii de mână,
Fă-ţi fericită, femeia...
Aceasta e tot ce îţi poţi dori...

poezie din Epopeea lui Ghilgameş
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!