toti avem nevoie unul de altul

voinţă

Voinţa este energia care stă în spatele oricărei acţiuni pe care o întreprindem. Voinţa are însă nevoie de congruenţa dintre minte şi inimă, dintre raţiune şi emoţii pentru că dacă mintea spune una iar inima alta, voinţa nu va şti de cine să asculte. De aceea, pentru a-ţi uşura viaţa şi a da voie voinţei să îţi alimenteze acţiunile ce vor duce la rezultate, ai grijă că ceea ce gândeşti, ceea ce simţi şi ceea ce faci, să fie una.

definiţie de Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tocilar

Să fii tocilar este un lucru minunat. Cred că toţi suntem tocilari. Să fii tocilar înseamnă că eşti pasionat de ceva care-ţi defineşte unicitatea. Mi-ar plăcea mai degrabă să fiu pasionat de ceva decât să fiu apatic despre orice.

definiţie de Masi Oka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământ (vezi şi Terra)

Pământul este un pepene verde, care deja s-a copt şi i-a crăpat scoarţa, iar din burta lui a ţâşnit apa, formând mările, oceanele lumii şi separând continentele, astfel ca oamenii diverselor popoare să aibă unde pescui şi face baie şi să nu trăiască toţi grămadă, ci să se vadă mai răruţ, că-i mai drăguţ.

definiţie de Mihai Cucereavii (14 februarie 2014)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

gelozie

Gelozia este un fel de teamă legată de dorinţa de a păstra stăpânirea unui bun oarecare. Ea nu provine atât de mult din temeinicia motivelor care ne ar face să credem că l-am putea pierde, cât de la marele preţ pe care-l punem pe acel lucru, ceea ce ne face să scrutăm cele mai mici pretexte de bănuială şi să le luăm drept motive foarte temeinice. Întrucât trebuie să avem mai multă grijă la păstrarea bunurilor care sunt foarte mari decât a acelora care sunt mai mici, această pasiune poate fi în unele cazuri justă şi onorabilă. Dealtminteri, această pasiune este legată doar de bănuieli şi de neîncredere, căci a încerca să eviţi un rău atunci când ai un motiv real de a te teme nu înseamnă, la drept vorbind, să fii gelos.

definiţie celebră de Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica de Crăciun

Pisica de Crăciun este animalul de casă al căpcăunului Gryla în folclorul islandez. Conform unei bizare credinţe populare, cei care nu-şi procură pentru Crăciun un obiect de îmbrăcăminte nou riscă să fie mâncaţi de această felină monstruoasă. Explicaţia este simplă: toţi cei care au contribuit la munca de tors şi ţesut în anul respectiv vor fi răsplătiţi cu o haină nouă - spre deosebire de cei leneşi. Pisica de Crăciun era un soi de stimulent în vederea cooperării şi a muncii susţinute.

definiţie de Gerry Bowler în Enciclopedia Crăciunului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

zgârcit

Zgârcitul nu este cineva care încearcă să facă economie ca să-i ajungă banii până la sfârşitul lunii, ci unul care nu se abate din drumul lui, nu face niciodată un cadou, nu invită pe nimeni acasă la cină, iar dacă este obligat să o facă, îi serveşte minimul necesar. Nu cheltuie bani pe haine, nu îşi cumpără maşină, şi, dacă are una, e aceeaşi pe care o conduce de ani buni şi care, oricum, e o rablă. Toate lucrurile lui sunt vechi, uzate şi urâte şi nu-l interesează să le schimbe. Nu apreciază nici măcar cadourile, pentru că nu le înţelege motivul. Nu ia niciodată cina în oraş, şi dacă este obligat să o facă, comandă ceva care costă mai puţin, chiar dacă nu-i place.

definiţie de Federica Bosco în 101 reţete. Cum să îl găseşti pe Făt-Frumos (fără să mai săruţi vreun broscoi)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

inteligenţă

Inteligenţa nu-i decât o spumă la suprafaţa instinctelor si amplificând-o după cum urmează: Sufletul este o fiertură veche, de când este viaţa pe pământ, la a cărei suprafaţă, târziu de tot, aproape de apariţia omului, a ieşit puţină spumă. Valoarea acestei spume este minimă, ca şi a aceleia care se ridică într-o tingire în care fierbe dulceaţă de smeură; este de un alb murdar, are un gust de înăcrit şi conţine toţi viermii fructului; totuşi nu i se pot nega oarecari calităţi nutritive.

definiţie de Ernest Renan în Stăpânirea de sine de Emile Coue
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

blestem

Blestemul e ataşare de viaţă prin aparenţe de distrugător; un fals nihilism. Căci nu tuni şi fulgeri decât dintr-o poziţie absolută într-o valoare. Iov iubeşte viaţa cu o pasiune bolnavă, iar Regele Lear se sprijină în orgoliu ca într-o zeitate. Toţi profeţii Vechiului Testament se înfurie în numele a ceva, în numele poporului sau al lui Dumnezeu. Şi în numele nimicului poţi azvârli blesteme, dacă aderi la el dogmatic. O dezlănţuire necruţătoare şi incendiară, un absolut în ton direct, o navală de distrugere, cu o certitudine mărturisită sau nu. Că în dosul exasperării se ascunde o credinţă sau titanismul eului, pentru furia bluestemării ca atare puţin importă. Nivelul sufletului, înălţimea de pasiune a unei fiinţe, iată totul. Căci în sine, blestemul nu-i decât un dogmatism liric.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lume

Jaques: Lumea întreagă e o scenă,
Toţi bărbaţii şi femeile doar nişte actori:
Au intrările şi ieşirile lor;
Iar un singur om joacă multe roluri în viaţă,
Actele lui fiind cele şapte vârste. Copil mai întâi,
Scânceşte şi varsă în braţele doicii.
Apoi şcolar plângându-se, cu ghiozdanul lui
Şi faţa proaspătă dimineaţa, târându-se ca melcul
Fără nici un chef la şcoală. Apoi îndrăgostitul,
Oftând ca foalele nişte balade pline de suspin
Pentru chipul iubitei. Soldat după aceea,
Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,
Plin de ambiţie pentru gloria lui, iute,
Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei
Chiar şi în gură de tun. Pe urmă judecător,
Cu burta rotundă, căptuşită de claponi din cei buni
Cu ochii severi şi barba tunsă domneşte,
Plin de zicale înţelepte şi pilde moderne;
Astfel îşi joacă rolul. Cea de-a şasea vârstă se schimbă
În nişte nădragi slăbănogi şi papuci,

[...] Citeşte tot

replici celebre din piesa de teatru Cum vă place, Actul II, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!