Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

sanse

Toate rezultatele despre sanse, pagina 30

Cornelia Georgescu

Lucian: "Nemilosul" și "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Măcar poreclele lor exprimă clar ceea ce sunt ei; în cazul tău, "Don Juan" – nu e foarte relevant... Dar dacă te rezumi la partea cu condusul acasă, poți avea șanse; numai dacă nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara următoare...
Lucian: Te referi la Maria?
Lia: La ea sau la oricare alta...
Lucian: Prefer compania ta; fără body-guarzi.
Lia: Se pare că ești norocos; obții ceea ce îți dorești.
Lucian: De obicei, da; pentru că sunt perseverent, nu mă las învins așa de ușor... Cât despre seara trecută, cu Maria...
Lia: N-am nevoie de explicații.
Lucian: Dar eu vreau să-ți explic.
Lia: Deci, de la ea ai papagalul?
Lucian: Da; mi l-a lăsat mie... E tare drăgălaș. Și mi l-a lăsat doar pentru că așa a vrut el, Rikky. Dacă nu crezi ceea ce ți-am spus, poți chiar verifica.
Lia: Nu-i nevoie.
Lucian: Doar dacă nu mă crezi.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căpitanul optimist

Căpitanul de pe Mary Ann, un tip îndrăzneț și de gașcă,
Glumeț și fercheș, străbate oceanul de parcă-ar fi o ceașcă.
Habar n-are de navigație și se-abate de la curs câte o milă,
Dar spune," Nu contează, cât timp pot zâmbi și-i apă sub chilă."

Distrat, se-apropie de-o insulă și nava aproape eșueaz㠖
Dar el, fericit, " Well, bun voiaj, micile necazuri nu contează."
Nu vede norii negri de furtună și lălăie un cântec plin de voie bună.
"Cântând, matrozi, noi scurtăm drumul, luminați de soare și de lună!"

Vijelia l-a aruncat spre răsărit și vijelia l-a aruncat spre-apus;
Dar, în orice direcție ar fi călătorit, el era vesel și fericit nespus.
A pierdut drumul, dar nu și-a pierdut voioșia lui copilărească;
Spunea, " În coajă de râsete îi place navei să călătorească!"

Undeva pe oceanul larg, de necuprins, între poli și tropice
Și-astăzi mai lovesc acel suflet optimist furtunile feroce.
Habar n-are de navigație, "Cum n-am șanse și mă zbat degeaba?
Atât cât navighez pe partea cea de sus a mării, care-i treaba?"

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gandalf: Într-adevăr, a suferit o înfrângere, dar... în spatele zidurilor din Mordor forțele inamice se regrupează.
Gimli: Să-l lăsăm să stea acolo! Lasă-l să putrezească! De ce ne-ar păsa?
Gandalf: Pentru că zece mii de orci stau acum între Frodo și Muntele Blestemat. L-am trimis la moarte sigură.
Aragorn: Nu. Frodo încă mai are o șansă. Are nevoie de timp... și de traversarea în siguranță a câmpiei Gorgoroth. Iar noi putem face asta pentru el.
Gimli: Cum?
Aragorn: Să provocăm armatele lui Sauron. Să-i pustiim ținutul. Apoi ne înarmăm cu toate forțele și pornim spre Poarta Neagră.
Eomer: Nu putem obține victoria numai cu ajutorul brațelor.
Aragorn: Nu pentru noi înșine. Dar îi putem da lui Frodo o șansă dacă reușim să ținem ochiul lui Sauron ațintit asupra noastră. Îi distragem atenția de la orice altă mișcare.
Legolas: O diversiune.
Gimli: Moarte sigură, șanse infime de reușită... Ce mai așteptăm?
Gandalf: Sauron își va da seama că e o capcană. Nu va înghiți momeala.
Aragorn (încrezător): Ba nu, eu cred că o va face.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui, scenariu de , după J.R.R. Tolkien (1 decembrie 2003)
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ofițerul doi maritim

Douășdoi de ani, suplu, flexibil ca un căprior,
Îi plac fetele, iar fetele îl plac la rândul lor:
Un bătăuș de clasă, gata să ia-n piept furtuna,
Gata de-o cafteală pe cinste-întotdeauna.

Un flăcău blond, gagiu de gașcă-n toate alea,
Bun la chef, dar și la necazuri de mai mare jalea,
Săritor când mexicani fărădelege, bestii violente,
Roiesc în jurul tău ca un roi viespi demente.

Genul de om pe care-i bine să-l ai pe-aproape,
Gata la o adică din orice nasulie să te scape,
Când ai șanse mari să-ți cânte-n Rio popa
La ora-n care cuțitul intră-n horă, hopa -hopa!

Genul de om cu care pe ape-nvolburate te petreci
La Capul Horn, unde nopțile-s atât de reci,
Unde-nfrigurat lupți să cobori velele, una câte una,
Cățărat pe vergile-alunecoase, când bântuie furtuna.

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Eu sunt calea, adevărul și viața"

dincolo de mine nu e decât uitare, în mine doar visare,
iar ce-i în spate chiar nu contează, sau cel puțin așa cred acum
și atunci I-am atins poalele hainei și L-am întrebat
încotro Doamne? încotro?

fiecare cu drumul său, dar nu căuta jar în cenușa stinsă

îmi frângeam cuvintele în mâini căutând să înțeleg
de ce urmele mele dispar sub privirile mele
(în fiecare clipă se întâmplă ceva memorabil)
și rătăcindu-mi urmele, cine mai poate să-mi urmeze

mi-am cercetat cugetul să prind măcar o fărâmă
dar adevărul se rostogolea acoperit de avalanșe de minciuni
(minte-mă, dar minte-mă frumos te rog)
și minciuna își spulbera semințele în toate colțurile lumii

inimă pustie, cui mă lași? întreb fără șanse de răspuns...
dar inima își vede de ale ei, bătându-se pentru fiecare strop de viață
(viață, viață, un crâmpei legat cu ață)

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peisaj marin, iarna

Marea se-întoarce împotriva ei însăși,
Grăbită să spargă valul și să-l întorcă-n sine,
Să bombardeze selful de granit și să-și
Trimită tunetele-n peșterile submarine.

Înainte ca următorul val să explodeze,
Surugiul vântului strunește-un pic înaripatul cal
Și-i domolește goana, talazurile-încep să se grupeze –
Un munte de-apă rulând domol spre mal.

Sfidând briza, baioneta stâncilor despică marea,
Împotriva fluxului aleargă coama lor –
Un câmp albastru cu berbeci albi, cât ține zarea,
Alergând neobosiți sub soarele strălucitor.

Departe,-n josul plajei, valurile se retrag,
Parcă pentru a nu se mai întoarce niciodată iar
Și numai plânsul unui pescaruș departe,-n larg,
Mai sparge mugetul oceanului, arar.

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mac

Stau singur roșu mac în mijlocul de lan, ocean de grâu
Cu spice în țepi se unduind în valuri galbene de-o mare
Și nu mă satur să mă întreb de-oi fi cules cu mâna floare,
Sau voi cădea răpus de seceri... 'ntr-o zi ce nu pot ține-n frâu.

Privesc, deschis până la sânge de atâtea scrijeliri de suliți,
Spre orizonturi mărginite de tufele de arbuști verdatre,
Ce-mi opresc vis de zbor din opiul ce-mi mângâie timpul, etate
Și nu zăresc nicio scăpare... doar vântu-mi dă înfundate uliți.

Mă plâng din când în când, din picuri mă vărs în boabele de ploaie
Și ard mocnit din ce-am petale, bătut din raza ce mă coace
Îmi piperând în golul cupei cărbune în fire închis, rapace,
Cu un inel de galben viu, culori... ce suflet tranșe-mi taie.

De mi-ar surâde gând de șanse mă pot încovoia un bulb,
Să mă adun ascuns de coajă, înmărunțit plin de idei...
Un cuib înmărgelat semințe din tot ce strig și, poți să-mi iei
Licoare, să-ndulcești din anii... ce tot mă trec și mă încurb...

[...] Citește tot

poezie de (16 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bowling life

M-am spart în bule de șampanie
erupte pe pista de joc dintr-un mix de mojar,
într-o sărbătoare fără participanți,
printre palmele de trăgători, cu pantaloni bufanți,
ce degetele mi-au băgat în găuri pentru simț și har...
Rostogolindu-mă printre popi mici, dornici de-a mea spovedanie.

Mă izbesc cu plăcerea de-a fi remarcat,
dar trec prin rărișul de șanse ratate
fără ca nimeni să-mi sesiseze finul perlant...
Mă-ntorc pe banda rulantă, cu răspuns dezolant,
pentru a fi pedepsit într-un joc pe-aruncate...
Dus cu capul, ce-i bila cu găuri... Făr-a fi exersat.

Am scăpat, fericit rebut, ramplasabil,
nu mai sunt manipulat, ah sunt liber
și alerg- tot împins rostogol, aut din pistă-
cu o fericire lăuntrică -care-ncet, încet, nu există-
căci la un capăt abstract m-am oprit, vid-stingher...
Nu mai văd, sunt o bilă cu ochii crăpați, cu destin implacabil...

[...] Citește tot

poezie de (10 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Femeie 9

Am să te iau ca pe-o femeie nouă,
Ca și când nu te-am avut nicicum
Și-am să-ți sărut a ostenelii rouă,
Ca plată-n urma tandrului consum.

Am să te iau ca pe-o femeie 8,
Al necuprinsului întortocheat simbol,
Ca patimă atâta cât mai pot,
Alături de cafea și de alcool.

Am să te iau ca pe-o femeie 7,
Ca pe-o desăvârșită fantezie
Și-a nopților catifelate șoapte,
În zori se vor preface-n poezie.

Am să te iau ca pe-o femeie 6
Și am să te iubesc fundamental,
Nebun și incurabil fără șanse,
Nepământean, fatitic și total.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

I: Am o înmormântare. Să mă duc, să nu mă duc? A. M: SIGUR CĂ DA, mergi și vezi Destinația Ireversibilă a tuturor formelor. Mergi și vezi care e destinul, soarta finală a distinsului rahatului-corp prin care gândul te ține dureros dar mândră în sclavia cumplita a lui: "eu știu, eu fac, eu vreau, eu cred, eu simt, etc", care te sufocă cu frici, emoții și temeri paralizante. Dacă aș putea aș recomanda fiecărei femei în parte să meargă zilnic la câte o înmormântare. DE FIECARE DATĂ CÂND TE PRIVEȘTI ÎN OGLINDĂ TE-AȘ LUA ȘI TE-AȘ DUCE LA CÂTE O ÎNMORMÂNTARE. Azi te-ai uitat de 8 ori, la 8 înmormântări cu tine. Știu, sună lugubru sau chiar funebru pentru mintea ta, ea sigur va crede că sunt vreun sadic sau ceva pe aici. Dar nu îmi pasă, pentru că refuzi să mergi la cineva bolnav în vizită, refuzi să mergi la o înmormântare și atunci dacă fugi cu această frică dementă, de boală și de moarte, ce șanse îți oferi ție însuți să vezi că nu ești corpul efemer la care te holbezi tâmp în oglindă de cel puțin 5 ori pe zi? Cum poți să scapi de identificarea emoțională sufocantă când tu crezi că ești wc-u ambulant? Pe dinafară aur, pe dinăuntru balaur... sau dihor, mă rog!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 30 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook