omenesc, prea omenesc

Te-am iubit, te voi iubi mereu

Te-am iubit când erai floare de mai,
Când erai cireaşa pe ramul din rai,
Te-am iubit şi când bruma-nstelată
Pe chipul tău se aşeza brodată.

Şi te iubesc, eu jur că te iubesc,
Cu bune şi cu rele, cu tot ce-i omenesc,
Poate şi printre aştri te voi iubi mereu
Pe-o cruce care duce în sân la Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caporalul Aurel

pe plaiuri olteneşti
femei cu carne albă
fiori reci
cu fluvii de senzaţii
Dunărea...

Morcovi
cartofi
varză
carne
c a r n e
CARNE
C A R N E
zăpezi

suflet destrămat cum nebuloasele cereşti
în cetatea apelor iubind amarnic rătăciri
încolăciri de şarpe cu salturi nebuneşti
un dor cumplit - apoi otrăvuri şi iubiri

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e cazul să disperăm; nimeni nu va trăi niciodată într-o democraţie autentică. Democraţia nu poate să existe ca atare: e un model ideal. Nu va reuşi niciodată, cu aspiraţia sa spre egalitate şi libertate, să supună, şi încă mai puţin să anuleze, celelalte dorinţe înscrise în sufletul omenesc şi în dinamica societăţilor, în primul rând bogăţia şi puterea; între toate aceste principii există o interacţiune, şi tot ce poate spera democraţia este să atenueze intensitatea principiilor adverse şi să impună (mai ales banului şi puterii) limite şi reguli.

Lucian Boia în Mitul democraţiei
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoism omenesc: a considera spaţiul cosmic doar dincolo de atmosfera terestră, când de fapt aceasta şi însuşi Pământul, cu tot ce se află pe el sunt parte a Cosmosului. La opt minute "în sus" e doar hăul, plutirea, imensitatea, dar care în fond fac parte din aceeaşi familie ca şi noi. Nava "Pământ" hălăduieşte prin spaţiu după legi precise, noi suntem cu toţii exploratori ai Universului, fără ca măcar să fim pe deplin conştienţi de acest lucru.

Mihail Mataringa (6 octombrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maturizare

Ca să iubesc lumina aspră-a zilei
Şi tot ce-i omenesc, născut eu îs
Şi îs născut s-aprind cu rouă-n ierburi
Vii lacrimi şi cascade vii de râs.

De când mă ştiu copil, iubeam pădurea
Şi mierlele, şi vulturii din nori,
Şi mieii blânzi, şi râşii iuţi şi ageri,
Şi şerpii cei cu solzii lucitori.

Trecură anii... Râşii iuţi răpiră
Mielul meu alb cu capul bucălat,
Şi-adeseori pe când voiam să-i mângâi,
Şerpii frumoşi de mână m-au muşcat.
(...)

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu...

Eu te-am iubit dintotdeauna,
Când nici nu bănuiam că eşti,
Cum soarele-am iubit şi luna,
Şi zâna bună din poveşti...

Când te-am văzut întâia dată,
Ştiam de mult că te iubesc,
Şi că îmi eşti predestinată,
Din tot noianul omenesc...

Acum îmi eşti la fel de dragă,
Şi nu ştiu cum să îmi explic,
Că înţelege-o lume-ntreagă,
Doar tu nu înţelegi nimic...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul omenesc cunoaşte dorinţa de a consuma înainte de a o cunoaşte pe aceea de a produce. Dorinţa de a produce vine cu anevoie şi cu mari sacrificii. Omul lăsat în voia lui este, înainte de orice, un animal cu apetituri de consumaţie. Înfrânarea apetiturilor vine numai treptat, odată cu răspândirea culturii; cu obişnuinţa suportării îndatoririlor sociale. Aşezămintele publice, legile morale şi civile sunt tot atâtea bariere ridicate contra apetiturilor animale.

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai prin noi înşine, oricât de puternică ne-ar fi individualitatea, n-am putea ajunge la o formulă sufletească întreagă. În fiecare din noi sunt reprezentaţi nu numai factorii actualităţii, ci toţi aceia care în decursul timpurilor au încrucişat destinul omenesc. Întreaga noastră alcătuire sufletească poartă pecetea societăţii şi culturii în cadrul cărora ne-am format. Acumulările trecutului, febrilitatea clipei de faţă şi aşteptările viitorului, toate acestea alcătuiesc în sufletul nostru o mare solidaritate de valori.

citat celebru din Dimitrie Gusti
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de noiembrie

Îşi strigă lumea-n versuri dorul
-E o nevoie ca de aer-
Văzând cum pleacă-n zbor cocorul
Cu un adio ca un vaier;
Şi-n semn de tristă despărţire
Copacii goi parcă jelesc
Cătându-şi marea izbăvire
Precum un suflet omenesc;
Dar curajoasă vrăbiuţa
După puteri le-alină dorul,
Rămasă-n ierni ca bunicuţa
Ce-a-nnobilat mereu pridvorul;
E totul trist, e o schimbare,
Dar sufletul o recunoaşte
Şi-aşteaptă luna viitoare
Când ''DOMNUL MARE''
Se va naşte!

poezie de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată când afirmi că eşti conştient de ceva fii în primul rând conştientă de cel care este conştient. Pentru că "a fi conştient" aşa cum înţelege gândul înseamnă a fi profund inconştient. Credem că dacă suntem "conştienţi de lucrurile insipide ale existenţei" vom prinde într-un final peştele cel mare adică Sinele sau Dumnezeu. Oare e aşa de fraier Dumnezeu să se lase momit şi prins de rapacitatea feroce a ego-ului omenesc?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!