joc de cuvinte

Cuvintele, plastilina poetului

Întreabă copilul care aruncă plastilina pe podea
certându-i îmbufnat îndărătnicia
ce-şi doreşte de la viaţă
ani sau plastilină
întreabă poetul ce ar da cu caietele de podele
de nu ar fi ora aşa târzie
ce-şi doreşte de la viaţă
ani sau cuvinte
dacă pentru o struţo-cămilă
e nevoie de un catralion de plastiline
de câte cuvinte e nevoie
pentru a reda setea poetului
ce şi-a ars palmele
sufletul
răscolind deşertul
în căutarea unei struţo-cămile?

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc fără cuvinte

Când nu îţi spun că te iubesc să ştii că te iubesc mai mult
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte

Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare

Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe

Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stii de cand nu ti-am mai spus ca te iubesc? Nu cred! si totusi eu sunt "himera" ce te-a [...] | Citeşte tot comentariul

Deloc zgârcit la dăruit cuvinte

Mă văd legat la ochi şi pus în fiare,
Cu unul care-a tâlhărit din plin
Prin gropile cu blusturi şi pelin,
Pândind iubiri subţiri la drumul mare.

Dar nici aşa nu-mi vine să mă-nclin,
Uitându-mi pofta de furat fecioare
Să-mi duc blestemul vieţii pe picioare,
Chiar dacă paşii mi se-neacâ-n slin.

Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
Şi fericiri de-o zi şi mângâieri,
N-am izbutit nicicum să fiu cuminte,

Tras înapoi mereu de câte-un ieri
Dezmoştenit brutal de cele sfinte
Şi-ncununat cu fuga-n nicăieri.

poezie celebră de George Ţărnea din Cartea cu iubiri secrete, 183 sonete
Adăugat de Mica pariziancă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broderie de cuvinte

nu tulbur izvorul cu suspinele mele
mă rostogolesc în iarbă rourată
esenţele luminii le adun din stele
broderie de cuvinte este lumea minunată.

aud glasuri ce vorbesc de Dumnezeu
mă salvează din chinul tristeţii
veneraţii pure port în sufletul meu
lucidităţi perfecte în braţele nopţii.

Dumezeu mă umple cu principii ideale
mă ridică în magie cu înţelepciune
revelaţii absolute se urcă pe spirale
alungă durerea prin sacră rugăciune.

gânduri răspândite pe reţele sociale
nu le-am lăsat să ardă în negru tăciune.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă risipesc

Faldurile nopţii s-au prăbuşit
în stânga şi-n dreapta mea
modulând o nepăsare din care eu lipsesc.
Rămăşiţa rotundă a mărului păstrează
dovada căderii din rai.
Esenţe din cuvinte au fost distilate
şi-un rest mai bântuie topind somnul,
iradiind în pereţi.
Ochii lungi umblă pe tavan
şi prăvăliri de calm dospesc în colţuri.
Aproape pot fi locuite
cu tonuri verzi de cuvinte
mişcătoare, ca o nesupunere
la pasul ce mă poartă pe pământ.
Pielea odăii se mişcă iluzoriu
şi mai multe secole mă risipesc egal în noul spaţiu.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeste-mi

Vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte...
Caci eu te ascult in pamant si in nori,
in flamura neagra ce-ti falfaie-n minte
si-n tremurul dulce de patimi din zori...

Te-ascult cum zambesti cand pamantul ma cheama,
cand ma-mbratiseaza si geme de dor,
te-ascult cum te-nalti cand pe cer se destrama
pufosi dinozauri, raniti de-al tau zbor...

Cand glasul ti-l lepezi aducerii-aminte,
si canti printre ganduri, mai greu si mai mult,
vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte.
Eu sunt pretutindeni, si stiu sa te-ascult...

poezie de Adriana Bochis
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două cuvinte banale

e o poveste
într-o zi îmi vei spune cum a început totul
eu am săpat un şanţ adânc în urma ta
şi au început să curgă cuvintele
dimineaţa mi-e teamă să calc pe podea
poate că a rămas un cerc trasat cu ochiul minţii
unde un tu şi un eu se prind într-o joacă

între două cuvinte banale
lumea noastră
iluzorie
tu cu faţa spre un capăt de univers
eu săpând şanţuri adânci
şi gustând cuvintele din carnea ta
într-o zi îmi vei spune câte cercuri am inventat
ca să ne putem atinge cu vârful degetelor

între două cuvinte banale
un tu şi un eu se prind într-o joacă
pe lângă noi trec valuri apocaliptice

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de Prut

Îţi sunt lacurile ochi de ape sfinte?...
Sunt lanurile gene de neveste?...
Cine mai crede în sârma din cuvinte
Şi într-un balaur – rest de poveste?

Satelele adorm descântate de val,
Îngerul nopţii aprinde amnarul,
Mă visez pe ape, despărţit de mal,
Cineva strigă c-am trecut hotarul.

E negru adâncul şi, la prima vamă,
O umbră îmi cere plata unui dor:
Îi dau sufletul despovărat de teamă –
Se deschide-o uşă şi un coridor...

Cine mai crede în sârma din cuvinte,
Când cerul coboară greu peste morminte?...

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bidimensional

Tu –o mare unduindă
cu adâncuri neştiute,
val ce urcă ceruri blânde
printre stelele lucind,
lumii înfloreşti lumina
cu răsfrângeri de oglindă
şi întorci în matca vieţii
glas de îngeri lin vibrând.

Eu, o stâncă-n amorţire,
peste care trec alene
norii zimţuiţi ai vieţii
şi furtunile iubirii,
strâng în suflet şi în minte
doar durerile perene
şi le-nfăşor cu hlamida
cântecelor nerostirii.

Noi – cuvinte rătăcite,
ne tot zbatem în tăcere,

[...] Citeşte tot

poezie de Leonid Iacob din Ţărmuri paralele (2010)
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec mistria

prin materialul lăsat de poet
câteva cuvinte care n-au intrat
în compoziţia poeziilor
din ultimul volum refuzat
de editorii puşi să facă bani
din creaţiile autorilor
nu pot nivela cu mistria
asperităţile unor poezii lăsate
pe foile îngălbenite de ură
mânerul de lemn lustruit
îmi face bătături suportabile
în palma de artist ratat
partea metalică bate un vers
prea ridicat în pagină
tulbur supa de cuvinte încet
cu mistria care a ridicat
ziduri înalte şi reci

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!