drum de viata alb

Până târziu

În respiraţia ta golul devine alb,
sângele se joacă de-a viaţa,
cuvintele ne pipăie cu ochi de orb
şi glasul mângâie nesfârşirea
clipelor cu tine.
Drumul se face înalt
luându-ne existenţa lăuntrică
prin spaţii inundate de arderi.
Gândurile se lipesc de mâini
şi până târziu partea ta de lumină
umple hăurile umbrei de peste zi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-n amânare

Cântă iar a dimineaţă
Toţi cocoşii de prin sat.
Eu mai picotesc ingrat,
Păcălind puţin din viaţă.

Patul e atât de mare,
Că din el ai evadat.
Eu să fiu, doar, încântat
De-o iubire-n... amânare.

E aşa de-nghesuită
Viaţa noastră! Ce păcat
Că iubim emancipat,
Eu în alb şi tu cernită...

Ne vedem de ale noastre -
Numai "noi" e supărat
Pe un vis nevinovat
Cu frânte aripi măiastre.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sfârşeşte pârtia

e un zid
schiurile descriu
cu sunete înfundate
hieroglife precipitate
înainte de izbitură
alb pe alb

o răsuflare rece
gură la gură
mă petrece
tăioasă
dincolo de finit

dar literele rămân
suspendate
negru pe negru
în negura
carului mic (înţepenit)
al maşinii de scris

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără alb

încep un tablou - arunc
culori pe pânză -
şi umbrele
pun stăpânire pe iubita
mea din arizona
nu mai am alb în atelier
bunele intenţii m-au făcut să arunc
nuanţele deschise şi albul
îmi lipseşte iubita mea blondă
din ari
zona aia cu scaieţi şi praf de puşcă
o fac mai ciocolatie
un pic de maro
roşu puţin mai mult
linia sânilor e neagră
şerpuiesc culorile închise pe la şolduri
coapse şi zone intime (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, alb imaculat

Trece luminat
acel fermecat,
cu ochi clocotit,
cu ochi adâncit
de noapte săpat.
Şi trece el, trece
prin frunzele nopţii lăute.
De lance
mâinile străbătute,
în gloria nopţii,
în ape lustrale,
ca vâsle de aur
le poartă.
Lucruri sălbatice,
urgii amicale
îl înconjoară.
Şi acel fermecat
stă îngenunchiat.
Şi spune ceva,
murmură ceva,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea-Nenoroc

Orele negre s-au strecurat prin beznă,
Miezul nopţii stins este de-acum,
Pasărea neagră ţipă pe-o casă uitată,
Nici o fiinţă nu mai trece pe drum.

Merii-n grădină s-au frînt din tulpină,
Blestemul plouă cu negru-n ogradă,
Pasărea-Nenoroc nu mai poate să plîngă,
Cineva, pe drum, aşteaptă lumina, să cadă.

poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele Lup Alb

Îşi pune regina cunună,
Cereasca ei faţă stă-n loc.
Dar codrii sub geruri răsună,
De lupi care urlă... E foc...

În ochii lor arde jăratic...
E noaptea de Sfântul Andrei.
Mertic ei aşteaptă... Extatic,
E vrajă şi lege-ntre ei.

Iar Marele Lup îi conduce...
E alb şi frumos, ca un zeu.
Spre codrii albaştri îi duce...
Trecutul se-ntoarce mereu...

Totemul din urmă veghează,
Din Dacia Mare, descânt.
Istoria veşnic e trează,
Cât fi-vom români pe pământ...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linia vietii

Se întinde galeşă pe mână căutând să prindă moartea.
Nu e dispusă să trişeze viaţa decât în tonuri de gri
Pe zidul alb ni se ating umbrele
Fără acea linie
Doar numele nostru rămâne în palma
Pe turn
Celelalte urme se şterg cu obrazul

Niciodată îngerii nu au dansat în ploaie
i-am invitat la cină în post
aveam doar patimi.

poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut o barcă

mă doboară tăcerea
din mine, din jur
am plecat de aici
când trebuia să fiu
eram damnatul din cetate
când m-am întors
nu m-am regăsit
o lume însângerată în jur
viaţa asta, o epavă ciudată
ce se târăşte prin agonica lume
nu mai aştept nimic
ce să mai sper
o viaţă de lacrimi
privesc în jur
şi mă cutremur
mă ucide suferinţa
corbi pe drum
croncăne pe cer
am vorbit cu ea
mă aşteptă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles

Am înţeles
Că nu te pot ajunge;
E-atât amar de drum
În urma ta...
Când să te-ajung,
Încet se frânge
Şi ultima speranţă
Ce te caută...

Şi-am înţeles
Că nu mă poţi ajunge;
E-atât amar de drum
Şi-n urma mea...
Ar trebui să poţi iubi
Şi plânge
Pentru femeia
Care te-ar avea.

poezie de Viorica Sălăjeanu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!