Poezii despre distanta iubire, pagina 30
Din adevăr și din iubire
Din adevăr și din iubire îmi fac și patrie și crez
În viața mea mai sus ca ele nimic nu vreau să mai așez.
Pentru-adevăr îmi dau viața, pentru iubire moartea-mi dau
Nimic să nu-mi vreau fără ele, cu ele orișice să-mi vreau.
Nici adevărul, nici iubirea nu pot cu nimeni să le-mpart
Cu ele-ntregi mă duc oriunde, de ele-n veci nu mă despart.
Merg cu-adevărul și iubirea la marginile lumii chiar
Dar fără ele, oricine-ar zice, nu pot și nu pot, e-n zadar.
Se rupe inima din mine când mi le văd în două stări
Decât cu dragostea-mpărțită, mai bine mort pe-a ei cărări
Decât cu adevăr fățarnic, mai bine mort cu cel frumos
Decât viața cu Satana, mai bine moartea cu Hristos.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
De ce-mi mai vi acum când neputința mă doboară
Și-n ochii mei se-ascunde o-ntreagă mare-n furtună?
Când iubirea mi se zbate in sufletu-mi nebună?
De ce-mi mai vi, te întreb, prezența ta mă omoară.
Când cerul se-negereste și soarele dă s-apună
Moarte, mirosul tău de morgă pe deasupra-mi zboară
Iar sufletu-mi palpită, în infern tăcut coboară
Lăsând în urma-i trupul îmbălsămat in humă.
De unde vi iubire? De ce mă faci să te aștept?
Și să mă atingă moartea cu aripa-i cea neagră
Vino iubire, așează-te pe umărul cel drept.
Mai dă-mi doar o speranță. O viață mai dă-mi întreagă
Și te voi așeza la loc de cinste, la mine-n piept
Că îmi iești iubire, doar tu, pe lume, cea mai dragă.
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța învierii în iubire...
Nu mai e nimic de spus și nici speranța învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înțelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca să pot sorbi lumina...
Și voi învia când voi muri definitiv
Și inima nu va mai pulsa pasiune și iubire
Când ochii nu vor fi surprinși și cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viață
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc si ma iubesti
Azi eu am plecat iubire
La doi metri adancime
Sunt inconjurat de zid
Eu de aici nu ma ridic
Nici pe sus nu pot iesi
La tine ca sa mai vin
Mi-am pus lemne drept lacata
Si pamant in loc de poarta
Azi imi plang cerneala sortii
Nu o sa-mi vad nicicand nepotii
Am lasat in urma jale
Daniela stiu te doare
Doare rau iubirea in care
Distanta-i lunga si mare
Insa poti veni la mine
La mormantul meu iubire
Sa privesti pamantul care
A inghitit iubire mare
Si de simt in inimioara
Pieptul tau ca o sa doara
[...] Citește tot
poezie de Iliuță Cozma (6 decembrie 2010)
Adăugat de Iliuță Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acest fel de iubire
voi nu simțiți un fel de strivire
când urcă vecinele corpo
lente cu sacoșe de lidl în cumpănă de fântână??
voi nu
priviți cu uimire picioarele dum-nea-lor
groase dar sprintene-n ciorăpei de teflon (?!) pă
roase dar dedicate
voi nu
simțiți un fel de strivire când ele
stivuiesc în vorbire acele șaorme cu kilo
calorii și-apoi vă invită-n iubire?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divin
Mai lasă-mă, Iubire, să te respir în flori
Mireasma ta suavă împrospătează viața
Și ochiul meu să guste aroma de culori
Cu care ne îmbie lumina, dimineața.
Cu mirul tău, Iubire, m-ai uns de-atâtea ori
Că m-ai dospit pe mine izvor de viață nouă,
Ca trupul meu să fie țărână pentru flori,
Iar sufletul să fie pentru petale, rouă.
poezie de David Daniel Adam (16 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu mă răstigneam în iubire
Știu că se face frig și mai știu că tu nu mai semeni cu oglinda Nu mai vreau să mă întorc
Ceva îmi spune că pietrele ard prea devreme
În iarbă găsesc nasturi galbeni de aur
În ecoul toamnei
Greierii înnebuniți de atâta soare lânga râu îl văd pe Dumnezeu, șezând pe genunchi
Să fie adevărat că ai rămas în toamnele inimii mele,
Când eu mă răstigneam în iubire?
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruda mea
cruda mea cruda mea
iubire tu
îmi iei tot aeru tu
îl faci bulgăre de zăpadă
mă bați
cu bule ciudate de aluminiu (?!) c
ruda mea
îți amintești cum la slatina
umblam prin subsolul
casei tineretului în 8
9 cruda mea
la slatina, crudo - a
iubire în care am pus
pisoiu în pragul
de gheață de sus
iar tinerii ospătari ne țineau
furculița cum alții
lumânarea,-n direct
cruda mea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nesațiu de iubire
Cât mă îndulcesc de tine
Cu nesațul cel din fire,
Tot mai cruntă foame-mi vine
De năvalnică iubire.
Mi te-nfulec pe-ndelete
Oferindu-ți ca arvună
Printre revărsări de plete
Sărutări sub clar de lună.
Nu te vaieți că te-nmoaie
Frământările prelunge ;
Clocotindă în șuvoaie,
Între noi iubirea curge.
Vremea lungilor ospețe
Îmi doresc sâ nu se gate ;
Nu mai fie bătrânețe
Și nici blestemata moarte!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (14 septembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fii vinovat
Fii vinovat de iubire, crește-mi vise în piele, sădește-mi flori pe sâni și apoi cu soarele-ți arzând înflorește-mi speranța...
Fii vinovat de râsul meu din zori de zi, și așază-mi sărut pe mâini, pe pleoape, am atâta nevoie să te văd...
Fii vinovat de răspunsuri date întrebărilor puse și punctează-mi destinul...
Trăim și murim zi de zi cu fiecare iubire, floare, speranță, râs, sărut, întrebare și răspuns...
poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!