covor

Ocean de frunze

Ocean de frunze... Un plămân bolnav
Pulsând în ritm c-o inimă bătrână...
Geamul planetei pământiu, concav,
Sub greutatea morţii se sfărâmă.

Lacrimi cereşti... Apus împodobind...
Atâtea amintiri ne stau în cale...
Însăilat cu ramuri, suferind,
Lăsând în urmă aminitiri solare,

Trotuaru-ndoliat de paşi grăbiţi,
Cast, asudând, un înger imprimat
Pe pleoapa gri închis a unei stânci,
Cu ramuri ude iar a desenat.

Se-nalţă fum... Din arămiu covor
De pete sângerii, tuşaţi cu taină
Se scurge-n noapte gândul meu de dor
Împodobit cu muguri de aramă.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bate vântul florile

Bate vântul florile,
Ce frumoase îs zorile,
Când îmi bat lin în fereastră
Şi iubirea mea îi aleasă,
Ca o pasăre măiastră.

Bate vântul în fereastră,
Să vadă când sânt acasă,
Să mă îmbete cu mireasme,
În luna cu crizanteme
Florile iubirii mele.

Bate vântul în grădină,
Adunând frunze-n rugină,
Să-mi aştearnă covor moale,
Ce foşneşte sub picioare
Colorând orice cărare.

Bate vântule cu dor!
Şi mă cheamă în pridvor,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (4 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna-n degrade...

Toamna-n degrade îmi pare
Mai frumoasă ca atunci,
Când fugeam în codru verde
Şi beam apă dintre stânci.
Toate-mi par îngălbenite
Ȋn livadă-s fructe coapte
Cât privesc în lung şi-n lat
Brazii au conuri de argint.
Paremi-se că şi cerul
Şi-a schimbat albastru strai
Ȋntr-o mantie de puf gălbui,
Degrade de galben pal.
Trena albă promoroacă
Se aşează înmiresmată
Peste florile de Toamnă
Le îngheaţă dar aşteaptă!!!
Ahh ce mândră şi voioasă
Tot un spectru de culoare
Simt parfum dar şi aromă
Transformare-n degrade..!!!

[...] Citeşte tot

poezie de Ramona Corbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvon de primăvară

Zvon de primăvară

Zvon de primăvară,
Simţim pe afară,
Acum neaua se topeşte,
Că soarele o-ncălzeşte.

Covor de brânduşe,
Mândre, jucăuşe,
Şi albi ghiocei
Răsar pe alei.

Frumoşi toporaşi,
Mici şi drăgălaşi,
Tremură-n grădină
Mângâiaţi de albină.

Roşii, galbene lalele
Ȋnfloresc şi ele
Ȋn adierea vântului

[...] Citeşte tot

poezie de Jumolea Alina (24 februarie 2022)
Adăugat de Jumolea Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta e în palmele mele calde

îi simt fiecare bătaie
cuvintele cad încet pe covor
să ne aşezăm
dragul meu
cum se aşază toţi oamenii de rând
ca la o cină
să gustăm din această poveste

inima ta e aici cu mine
să nu-ţi fie teamă
în lumea asta nouă vei fi cel mai iubit
dintre cei mai iubiţi
să ne aşezăm
dragul meu
să gustăm începutul

inima ta e aici cu mine
ea a ajuns prima
să nu-ţi fie teamă
am învăţat să ne iubim

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Dragobete

Ţi-am aşternut un pat de flori
Petale lungi de orhidee
Şi toate au câte culori
Poate îţi vine vreo idee

Te-aştept acum să vii să-l vezi,
Să te-ameţească cu miresme
Să nu mai pleci, pe el să şezi
Şi-a mea iubire să te cheme

Cercul lui, covor de ierburi
Ierburi înalte pân* la poale
Nu ne vadă, poate, cerbii
Cu ochii lor, roşii migdale

Ţi-am aşternut un pat de flori
Şi-o pătura de păpădie,
Acoperiţi sub ea în zori
Să stăm sub ea ca-n colivie

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa începutului

Îmi bat în geam ramuri cu flori de măr...
Cu fericirea timpul mi-l măsor.
E pajiştea covor de verde crud...
Când ciripitul păsării ascult,
Izvorul se frământă-n aşternut,
Strunind în vuiet albia de lut.
Şi plouă, plouă, plouă! Flori de măr
S-au prins în gând, în suflete, în păr.

Îmi bat în geam ramuri de flori de măr...
Sunt astăzi ca o aripă în zbor.
Cu sufletul ating nemărginitul,
Sunt şi apusul, sunt şi răsăritul.
Înmuguriţi în mine-s toţi atomii
Şi florile, şi zările, şi pomii.
Sunt însămi primăvară şi lumină?!
Copacii-au prins în mine rădăcină.

Cu fericirea timpul mi-l măsor.
În lumi de vis mă-nalţ şi mă cobor...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rup din mine,ieri...

Te rup din mine, ieri, atat de calma si tacuta
Ma rup din tine, azi, la fel de calma si de muta
Ingenunchez pe marul lui adam si ti l-as frange,
De as putea opri aceasta rupere, cu sange

Ma dori atat de crancen, in aripa,
Ma dori in ieri, ma dori in fiecare clipa...
Iar ochii tai devin atat de mici si grei
Incat acum nu mai incap nici c-un pantof in ei

Hai spune-mi tu de-i drept, si daca vrei
Vom face dragoste in zece, nu in trei
Ne vom destrabala in baie, pe masina de spalat,
Si-n dormitor,(jos pe covor)ca-i indicat

Ironic zici? Habar n-ai tu ce se ascunde aici
Cata durere... sa fac plici
Dar nu te iert, te rup in continuare
Si ca sa nu te strici, cand termin jur ca torn si sare

poezie de Cătălina Stănescu
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtând pe un inel sărutu-ţi de regină

Am sărutat pe furiş o floare de crin,
Timpul s-a oprit a leac şi senin,
Am aprins lumânări în ochi pe-nserate
Şi visele le-am răvăşit în noapte.

Simţeam îngerii zburând printre stele
Şi izvoarele ce-adună setea-n iele,
Am sărutat pe furiş un trandafir,
M-a înţepat pe buze cu rodii şi cu mir.

Sângele a-nceput să fluiere în piept,
Inima a-ntins covor pe drumul drept,
Tu i-ai stat în cale, în braţe te-am luat,
Pe furiş petalele de flori am scuturat.

Şi crin şi trandafir mi-aprind stele în trup,
Oase din pietre cu drag din munte rup
Şi te înalţ statuie în mica mea grădină
Purtând pe un inel sărutu-ţi de regină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Îmi amintesc, cu drag, de prima oară,
Chiar după ce de-abia ne-am cunoscut,
Semn de iubire şi nou început
Ţi-am prins cu-n bold, la piept, o inimioară,

De s-au grăbit şi norii să dispară,
Iar de sub nea, în soare-a apărut
Covor de ghiocei, şi cu-n sărut
E de atunci, mereu, tot primăvară;

Nu am simţit nicicând seceta-n vară,
De Crivăţul din iarnă, n-am ştiut,
Iar vreo furtună când s-a abătut,
Era mă-ta în viaţă, Mărioară;

Doar toamnelor ce le-am făcut ocară,
Au vrut să stea la noi cât au putut,
Tâtzii şi ruginite au trecut
Cu tine,-aşa uşor le-am tras pe sfoară (!)

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!