ce se naste din pisica

Swana: Asta se poartă anul ăsta la Moscova?
Ninotchka: Nu, astea sunt de anul trecut, doamnă.
Swana: Nu e minunat? Te poţi înşela în privinţa noii Rusii. Trebuie că e fermecătoare. Mă bucur că s-au îmbunătăţit condiţiile. Presupun că asta poartă muncitorii din fabrici când merg la un ceai dansant.
Ninotchka: Întocmai. Ar fi fost cam jenant să se poarte rochii scurte pe vremea vechii Rusii. Clipirile din gene ale cazacilor deasupra noastră nu se cuvin şi ştiţi foarte bine cum sunt femeile...
Swana: Da, aveţi dreptate referitor la cazaci. Am făcut o mare greşeală lăsându-i să-şi folosească biciurile. Şi aveau arme aşa de eficiente...

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forrest Gump: Mama spunea mereu că moartea face parte din viaţă.

replică din filmul artistic Forrest Gump
Adăugat de Ana- Gabriela Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu: Alo! Cine sunteţi? Casa Albă? Aaa! Muntele Sfânt. Vă ascult. (Se aude, puternic, glasul Bătrânului. Toţi ascultă cu atenţie.)
Bătrânul (Vorbeşte din afara scenei. Moisescu îl ascultă la telefon): Moisescule! Tu şi ai tăi sunteţi aproape de Pământul Făgăduit. Dar nu-l veţi găsi, câtă vreme între voi nu va fi pace şi linişte. Eu sunt Poporul. Poporul tău, muncit şi tăcut. Am urcat pe muntele sfânt al credinţei străbune pentru a scruta zările. Din înălţimea sa am zărit locul căutat. Vino! Te aştept să ne sfătuim. Eu sunt Poporul! (Moment de aşteptare. Uimit, Moisescu închide telefonul.)

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hildebrand "Hildy" Johnson: La revedere, Duffy. Ai grijă cu diabetul. Walter, m-am simţit bine.
Duffy: Ce vrea să spună cu asta?
Walter Burns: Pleacă, se însoară.
Duffy: Da? Cu animatoarea aia din clubul Hotsy-Totsy?
Hildebrand "Hildy" Johnson: Nici pe departe. E vorba de o doamnă adevărată. E din Philadephia. A studiat pianul. Voia să devină pianistă concertistă.
Walter Burns: Unde naiba poţi să dai peste o pianistă concertistă?
Hildebrand "Hildy" Johnson: Mă rog, de fapt e văduvă. Soţul s-a făcut praf într-un Packard nou-nouţ. Aşa că, pentru a se întreţine, cântă la orgă la Balaban & Katz Theater.
Walter Burns: Ăla din centru?
Hildebrand "Hildy" Johnson: Da. Ne-am întâlnit timp de vreo trei luni.
Walter Burns: Doamne, Hildy. De ce nu mi-ai zis? Ţi-aş fi organizat o petrecere de adio...
Hildebrand "Hildy" Johnson: Ah, nu, nu, nu! Ştiu eu cum sunt petrecerile tale de adio! Ben Hecht a plecat la Hollywood, i-ai pus whisky în gin. A trebuit să mergem toţi patru să-l ducem la gară.

replici din filmul artistic Prima pagină (17 decembrie 1974)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, suntem, în sfârşit, prieteni? Cel puţin prieteni?
Lia: Da, Luci, eu aşa am spus; suntem... Prieteni, desigur... Ţi-am acceptat prietenia, nu-i aşa?! Dar ai trişat cu toastul tău; tu l-ai acceptat pe al meu, deci, logic, nici eu nu te puteam refuza. Oricum, Luci, ştiai deja, doar ţi-am spus data trecută că nu te amăgesc, nu-ţi dau speranţe false, deci, trebuia să te aştepţi că te voi accepta, în cele din urmă. Însă de atunci până acum, nu mi-ai mai propus, deşi ţi-am zis clar că nu mă joc cu tine, că eşti pe drumul cel bun şi că ai şansa ta, la care nu vei fi nevoit să renunţi.
Lucian: Da, ştiu... Nu ţi-am mai propus până acum, pentru că mă temeam că mă vei refuza din nou.
Lia: Să te refuz, din nou?! Nu după ce ţi-am spus că n-am să te amăgesc. Luci, n-am glumit, ţi-am vorbit serios; acum ai dovada, nu mă joc deloc cu sentimentele tale, nici cu tine! Deci, da, te-am acceptat... Eşti prietenul meu, în cele din urmă.
Lucian: Aşa-i. Şi nu contează cum; mă bucur că am obţinut prietenia ta, chiar dacă aş fi trişat cu toastul meu.
Lia: Da, ai obţinut-o, în cele din urmă. Sper că eşti mulţumit. Şi... Să nu mă faci să regret vreodată această decizie.
Lucian: Bineînţeles. Sunt mai mult decât mulţumit. Şi niciodată n-o să te fac să regreţi!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (profund): Semn rău... Înseamnă că unul încearcă să ne prade. Ne fură oile. Sigur e banditul de Gârjoabă. Oaia bucălaie nu se-nşeală. Fără temei nu zbiară. Sau are gălbează, sau are o premoniţie...
Safta: Dacă zbiară oaia bucălaie, sigur, urmează să cadă un corp ceresc... Poate o stea.
Romică (intrigat): Cum să cadă o stea? Stelele sunt uriaşe! Relativ fixe. Situate la ani lumină distanţă. Poate vreun pârlit de meteorit, rătăcit prin Galactică...
Baciul (clătinând din cap): Da de unde! Cred că e bai, nu glumă... Din calcule rezultă că va să cadă chiar Luna, băiete!

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul: Fiorul morţii stoarce din oameni ultimii stropi de poezie.

replică din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sefton (îl ia la întrebări pe Price): Price, ia zi când a fost atacul de la Pearl Harbour, ştii?
Price: 7 decembrie 1941.
Sefton: La ce oră?
Price (cu îngâmfare): 6 seara. Luam cina.
Sefton: 6 ora Berlinului.
Sefton (către ceilalţi din cazarmă): Ei mâncau de prânz în Cleveland. Vă plictisesc, băieţi?
Hoffy: Continuă.
Sefton: El e nazist, Price ăsta. Din câte ştiu numele lui e Preissinger sau Preishoffer. Da, locuia în Cleveland, dar când a început războiul, s-a întors la patria-mamă ca un patriot ce e el. Vorbea în argoul nostru aşa că l-au trimis la şcoala de spionaj şi i-au dat o plăcuţă cu serie falsă.

replici din filmul artistic Stalag 17 (29 mai 1953)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi cu asta, declar şedinţa de azi încheiată. Puteţi rămâne să-l ascultaţi în continuare pe colegul nostru, Nis, citind raportul meu... Eu vă mulţumesc pentru participare şi pentru înţelegerea de care daţi dovadă. Iar acum am să vă rog să mă scuzaţi, iar cu permisiunea voastră, am să mă retrag în rezerva mea, să mă odihnesc, pentru că sunt foarte obosit... Vă mulţumesc încă odată pentru prezenţă şi pentru tot. La revedere! Pe data viitoare.
Stela: Stai puţin! Unde crezi că pleci?
Lucian: Doctore, tocmai am spus... În rezerva mea, ca să mă odihnesc, puţin.
Stela: Nu ţi se pare că exagerezi cu odihna asta? Până acum, pe tot parcursul şedinţei, ai dormit mereu şi sunt sigură că n-ai auzit nimic din ce-am vorbit noi.
Lucian: E adevărat, recunosc, n-am auzit nimic, însă n-am făcut-o intenţionat, ci numai din cauză că sunt prea obosit, de aceea v-aş ruga să nu o luaţi drept o lipsă de consideraţie din partea mea. Oricum, nu era nevoie să aud, pentru ca să-mi dau seama că v-aţi făcut treaba, cu profesionalism, în mod admirabil, ca de obicei, aşa cum ştiu foarte bine că procedaţi. Şi acum, vă rog din nou să mă scuzaţi...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funcţionarul: Iepurele este cel mai curajos animal din împărăţia noastră.

replică din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!