agonie si extaz

Valsul...

a fost un timp când Bucureştii
seduşi de firavul cizmar
păreau secaţi intern de bestii
ce sânge sorb involuntar

a fost un timp de agonie
când se dansa un vals în doi
interpretat de- o datorie
cu trup şi suflete din noi

a fost un timp de măreţie
cu ocne dure şi canale
săpate-n trupul României
de şiruri lungi de haimanale

a fost o epocă de aur
născută-n somnul pasiuni
ce drept strager avea balaur
legat de poarta raţiunii

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun de şah

Într-o lume-n nebunie,
Făr' o ordine deplină,
În dezmăţ şi-n extazìe,
Nimeni n-are nicio vină.

Un nebun de şah, departe,
Sparge ce e de prisos.
El în larga-i libertate
I-a slujit lui Dionysos.

Cel nebun de şah, călare
Merge numai înainte,
Inversând cu tura care
Ţinea linia cuminte.

De la cal ia săritura
În buiestru când aleargă,
Nebunul se dă de-a dura
Face-orice, jocul să spargă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mara Emerraldi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz volatil

iubitul meu astăzi dansez pentru tine
un cadril căci mă simt o prinţesă
lumini angelice îmi joacă în retine
fericirea în roz e joc dintr-o piesă.

în teatrul toamnei mele sunt actor principal
mi-am învăţat rolul din scenarii de viaţă
emoţii nonşalante plutesc pe mare val
cu căldura inimii topesc nori de ceaţă.

iubitul meu astăzi cânt pentru tine
secretul fericirii l-am furat de la zei
hai să bem elixirul astei zile senine
să-i plămădim dragostei noastre temei.

iubitul meu azi îţi mai scriu un poem
toată melancolia se-nfăşoară în ghem.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Cu cele duse ale vieţii ceasuri,
Cu cele ce-au ramas, câte-or mai fi,
Încerc să fac balanţa la necazuri,
Să trec la socoteală bucurii.

Atins de jarul ultimelor taine
Cum de suflarea unui înger mort,
Aş vrea să urle sângele-n organe,
Să izbucnească flacăra în cord.

Aş vrea ca să te văd zâmbind la faţă,
Cu rănile-n extaz să te implor
Să-mi fii tu viaţa întoarsă la viaţă
Iar de-oi muri să nu ştiu ca eu mor!

Căci cele duse ale vieţii ceasuri
Şi cele ce-au rămas spre a mai fi
Nu-mi sunt balsam atâtora necazuri
Şi celor de pe urmă bucurii.

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii bucuros că ai nasul pe faţă

Fii bucuros că ai nasul pe faţă
Şi că nu-i pus cumva într-un alt loc
Căci poate te-ai simţi cuprins de greaţă
Şi nasul nu ţi-ar mai plăcea deloc.

Imaginează-ţi nasul tău iubit
De-ar fi precum un deget la picioare
Tu te-ai simţi de-a dreptul păgubit
Să simţi mereu în nări acea duhoare.

Şi, vai, ar fi aşa-nspăimântător
În părul tău să fie aşezat
Fiindcă oricât ai fi de răbdător
N-ai suporta să fie gâdilat.

Iar dacă în ureche s-ar afla
Ar fi o mare, mare nebunie
Căci ori de câte ori ai strănuta
Creierul tău ar fi în agonie.

[...] Citeşte tot

poezie de Jack Prelutsky, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă...

parcă toate s-au spus între noi
şi s-au stins şi s-au scurs ca o apă
paşii tăi obosiţi şi greoi
mă petrec, îi aud, înspre groapă

să te-ntorci, să te duci înapoi
să pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă de drum.

tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
şi alţi paşi ce petrec ca un jind
tot ce-a fost şi n-a fost pân-la groapă

simt sărutul tău lin pe obraz
simt şi lacrima ta, mai mioapă
şi mai simt ca un ultim extaz
cum te-aşterni între mine şi groapă...

poezie de Iurie Osoianu (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste şi ură. Sfârşit...

Şi te urăsc nespus când tu imi taci!
Nu ştii ce-nseamnă verbul a iubi...
Şi prin tăcere... nu ştii ce îmi faci...
Iar ce simţim... se va risipi.

Şi te iubesc mai mult de ai visa...
Eşti unicul ce inima mi-a luat-o!
Şi totul fără voia mea...!
Dar tu, iubirea mi-ai certat-o!

Şi ură şi iubire eu resimt...
Mă duci la limite şi mă provoci în mine!
Şi mă învârt în cerc, acelaşi ritm...
Şi extaz... dar şi multe suspine!

Şi a venit şi ceasul să aleg...
Nu pot trăi în valuri viaţa toată!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristă simfonie

Un dor mă arde-n noaptea rece
În mine moare-orice speranţă
În viaţa asta care trece
Tu nu ai nicio siguranţă.

Eşti lacrimă, eşti lut şi scut
Un abur efemer şi vis
Eşti tot ce-n lume n-ai fi vrut
Dar care-n cer demult s-a scris.

Un duh în candela iertării
Altar de plânset neuitat
Venin în ziua tulburării
Obraz de lacrimă brăzdat.

Cum să-nţelegi că-n astă lume
Eşti trecător fără succes
O mână veştedă de hume
Departe de a fi ales

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi dor de tine

Aceeaşi agonie pulsează adânc în vene
Când freamătul năvalnic săgeţi de foc trimite
Purtând pe umeri ceaţă şi-o blândă adiere

Eu las în urmă vraja şi-apoi pornesc alene
Privind deloc ursuz înspre dureri trăite
Ce sângele mi-au ars înfulecând tăcere...

Numai seninul aprig mă strigă rătăcind
Cuprins de spaimă, ochiul vrea să-mi sece
Ca eu să nu te văd nicicând la fel...

Doar candela timidă cu trupu-i licărind
Îţi va ruga din nou iubirea să nu plece
Oprind destinul şi făcând un sclav din el

Prea multe căi de foc acum am răscolit
Sorbind mereu cu deznădejde leacul
Care curgea printre nimicuri străvezii

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmii

La margine de sat au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beţie în parfumul lor!...
Pe crengile-nflorite se-adunau lăstunii
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.

Şi dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfinţit,
când sub salcâmii înfloriţi şi scoşi din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.

Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustam din adâncimi de ceruri elixir,
ne întorceam apoi pe nefireşti volute
când soarele venea râzând de la nadir.

De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor!...
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!