a iubi un om

Clipe de poveste

Opreşte-te şi te-odihneşte!
Îţi cer drept plată un sărut
ce l-am dorit de m-a durut
în viaţa trăită lumeşte...

Secundele am să le număr,
că toate-s clipe de poveşti...
Rămâi atâta cât pofteşti,
dormi liniştit pe al meu umăr!

Poveşti de inimi însetate
de seceta a mii de vieţi,
ce sângerau printre scaieţi
şi se uscau, nemângâiate...

Sărutul tău, plin de ardoare,
mă-nvaţ-acuma A TRĂI,
şi A SIMŢI, şi A IUBI...
Poveste-n DOI, nemuritoare...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem gnostic

Am fi zei pentru o clipă, dacă ne-am iubi, şi ştii:
Timpul însuşi s-ar dişterne să ne facă veşnic vii,
Viitorul şi trecutul s-ar desface-n faţa noastră
Ca abisul Mării Roşii, în străbatere măiastră.
Am păşi (spre care lume?) neprivind nicicând ‘napoi,
Am fi doi, dar acest număr s-ar unifica în noi.
Cugetând spre-aceleaşi stele şi aceeaşi dulce gnosis,
Am fi rege şi regină, Ageratos şi Henosis.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, fă-ne din nou

Doamne, Pământul e atât de pârjolit de secetă,
încât nu mai credem că ne-ai putea trimite
un strop de ploaie!
Lumea pe care Tu ai vrut-o bună,
e atât de plină de ură,
încât nu mai credem
că cineva ne-ar putea iubi!
Doamne, absolvă-ne şi...
fă-ne din nou, Doamne!

rugăciune de Iulia Mirancea (14 septembrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schija frumuseţii

Despre femeie nu se poate vorbi decât cu mâinile

despre femeie nu se poate cânta decât cu lacrimile

despre femeie nu se poate lupta decât cu ochii

despre femeie nu se poate iubi decât cu inima

despre femeie nu se poate scrie decât cu soarele

despre femeie nu se poate naşte decât cu moartea

despre femeie nu se poate ruga decât cu Dumnezeu

despre frumuseţe numai adevărul

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (6 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de primăvară

Dimineaţa este pentru tine,
Mi-a spus chiar ea-nainte de-a veni,
Pot să-mi imaginez că-mi aparţine
Şi să o pun în cărţi de poezii.

La urma urmei este primăvară,
Renaşte-n noi speranţa de-a iubi,
Iubirea e o stare necesară
Şi flori răsar în fiecare zi.

Timpul e limitat şi de aceea
Să ne grăbim fără-a privi-napoi,
În alergare să ascundem cheia
Probabilei distanţe dintre noi.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământul iubirii sacre

De astăzi eu fac legământ,
pe tot ce-mi e mai drag şi sfânt,
să onorez mereu iubirea
ce-aduce-n viaţă împlinirea.

M-oi închina Zânei Iubirii
să primesc cheia nemuririi
şi astfel voi simţi iubirea
şi-oi şti ce e nemărginirea.

Din foc, cu mâinile-mpreună
pornim să facem casă bună
şi-n viaţă o inimă vom fi
tot timpul cât ne vom iubi.

poezie de Octavian Sărbătoare din Pe Calea lui Zamolxe - Vieţi din foc şi piatră (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii tinereţii noastre

De s-ar despica oceane,
Lumea dacă s-ar sfârşi,
De s-ar prăpădi pogoane
Tot pe tine te-aş iubi.

Întorcând a mea privire
Spre copacul cel senin
Însuşi el mi-a dat de ştire
Că la tine am să vin.

Am să înfrunt nemurirea,
Flăcări ce se-nalţă, fum,
Ca să îţi salvez pieirea
Cetelor de ani de scrum.

Voi săpa în adâncime
Şi voi căuta semeţ
Anii tinereţii noastre
Ce i-am petrecut măreţ.

poezie de Andreea Catalina
Adăugat de Andreea Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, un poem de iubire

Când treci pragul casei
"te iubesc!" vreau să auzi
şi când paşii ţi-i porţi prin toamnă
fiecare pom să-ţi de-a bineţe
cu un "te iubesc!".
Pe scările urcuşului zilnic
"te iubesc!" să-ţi răsune în urechi.
Şi în faţa ferestrei lovite de ploaie,
când ochii ţi-i vei clăti
vei afla cât pot eu iubi.
Nu, nu sunt în cărţile păstorite,
Sunt aici, la tine în minte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

Am învăţat că există clipe de fericire discrete în oceanul faptelor învolburate,
Am învăţat că nu pot atinge Dragostea decât comportându-ne eroic în faţa valurilor imoralilor,
Am învăţat că nu putem Iubi Sublim, intens, fără a îndepărta furtunile necredinţei puterii dezumanizante,
Am învăţat că trebuie să atingem definitiv Dragostea eroic,
Am învăţat că dincolo de micimea cotidianului există farul speranţei, razele Fericirii,
Am devenit învăţaţi pentru că am înfrânt grotescul social şi-am atins Fericirea prin Tine!

poezie de Adrian Ibiş din Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Mă iartă între braţele tale
de toată neputinţa
de a te iubi mai mult
ca azi şi mai presus de mâine.
Mă iartă de toate păcatele
cele de voie şi cele fără de voie
săvârşite când nu ne-am fost
decât Crez şi speranţă.
Mă iartă
încă o dată
că te port
în piept
fără să-ţi fi cerut voie...
Purta-voi acest păcat
până când
voi fi una cu Cerul...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!