Poezii despre A fi pe drojdie (cu banii)., pagina 30
Moartea pădurilor
Din hoție în hoție
E pădurea mai pustie!
Taie drujba și toporul,
De-am ajuns să ducem dorul
Munților împăduriți,
Care urlă dezgoliți...
Știți voi, criminali de soi,
C-ați intrat într-un război
Cu trecutul nostru sfânt
Și blesteamă din mormânt,
Toți străbunii ce-au trudit,
Până au împădurit
Și la deal, și la câmpie,
În frumoasa Românie?
Din mormânt se vor afară
C-au luptat s-aveți o țară,
Iar acum, pe-arginți puțini
Voi o vindeți la străini!
Știți cum sună treaba asta,
Parcă ne-a lovit năpasta,
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pribegie ,,săracă copilărie"
Și-au plecat români de-ai noștri
De voie și de nevoie,
Prin străini în lumea mare,
Pentru un bani, mai de valoare,
Pentru ce-au uitat legiștii.
Zările îndepărtate crunt onoarea le-a lovit,
Căci român ești doar în țară,
La străini, slugă vândut.
Plâng copiii, plânge neamul,
Când familii se dezbină,
Dorurile îi sugrumă
Și în lacrimi le înghit,
Numai banii îi mai alină,
Prețul lor e scump plătit.
Haideți fraților acasă!
Că și aici este de lucru,
Fața țării să înflorim,
Drept că bani sunt mai puțini,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne pleacă medicii peste hotare
Ne pleacă medicii peste hotare.
S-au supărat că n-au bani de piscină,
Că mita noastră nu-i ispititoare,
Și zi de zi devine mai puțină.
Plângea o bătrânică bolnăvioară,
Ținându-se cu mâinile de tâmple:
-Dacă plecați cu toții în afară
Cu noi cei mulți ce are să se-ntâmple?
I s-a răspuns de sus și cu tupeu
De-a înghețat întregul dispensar:
-Doar nu ai vrea să mă sacrific eu!
Ce nu aveți în sat veterinar?
Ne pleacă medicii peste hotare.
Se duc așa precum îi poartă vântul.
Orbiți de străluciri înșelătoare,
Călcând menirea lor și legământul.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Moroșan (2010)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magazinul de haine... sau Magazinul iubirii...
Am ieșit, să-mi plimb sufletul, prin oraș,
Se întâmplă ceva ciudat,
Erau, oameni dezbrăcați, în plină iarnă,
Purtau haine scumpe și totuși erau goi...
Niciun zâmbet, nicio urmă de bucurie, sau de iubire,
Erau oameni în carne și oase
Purtau haine dintre cele mai scumpe...
Și totuși era un dezmăț al goliciunii
Toți priveau în jos, la cenușiul asfaltului
O mare de oameni, cu gânduri pierdute...
Erau oameni și umbre, erau umbre de oameni...
Nu li se mai vedea fața de tristețe și deznădejde,
Uitaseră de iubire, uitaseră să mai trăiască
Sufletul, nu poartă haine scumpe
Sufletul nu se îmbracă de la magazinul de haine
Sufletul, nu îngheață pentru că afară e frig,
Un suflet poate să înghețe în plină vară,
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferința
E de neimaginat...
cum programarea-i falsă,
nu merge tot rotund, cum pasă;
de jucător abil și bine antrenat.
Traseul este scurt...
și-i totuși, mult, mult, chin...
din nu știu ce putere ce-a creat destin;
căci nu-i alunecare, totu-i întrerupt.
Nu este recompensă...
oricât te-ai dărui să-ți fie lin,
norocul nu-ți surâde, de ești fin;
obstacole sunt, lumea e adversă.
Mai mult, e nedreptate...
nu e răspunsul la măsura ce o dai,
chiar de-ai dona din totul ce nu ai;
nu poți să te ajungi, la mult, la cantitate.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sobolul și hârciogul
În vara acestui an
În maidan, la arman
Sub un stog
Un hârciog
A cărat provizii multe
Și toate pe căi oculte!
Boabe de grâu, de secară
S-aibă ce duce la moară
Șapte vieți de-amu-nainte
Un nabab... cu-alte cuvinte!
Vietăți mai mari, mai mici
În afară de furnici
Au invidiat hârciogul
Și de-aici tot pocinogul,
Că s-a găsit un sobol
Un picuț cam natantol
Ce avea hambarul gol
Să-i solicite jumate
Din bobițele furate
Și-asta, ca să nu-l reclame
[...] Citește tot
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea
În metronom numai aluzii
O sonerie, o scrisoare
Primesc pe preșuri zburătoare
De la o bursă de iluzii
Și n-am curajul s-o deschid
Cocorii tineri fără număr
Mi se așează blând pe umăr
Și mă îndeamnă s-o deschid
Ce căi ascunzi tu, subterane
Cu scrisul tău indescifrabil
Când orice zbor în dirijabil
E plin de riscuri veterane?
O neglijez pe noptieră
Cascade vag îmi asaltează
Zadarnic vigilența trează
Pe-aceeași veche filieră
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar aparent
Doar aparent, câte ceva se schimbă.
De mii de ani suntem la fel, îți spun,
Doi ochi privind cum Soarele se plimbă,
Același trai, cu ambalaj mai bun.
Mai inventăm câte un tip de rană
Și parca doare altfel, mai modern,
Sofisticată, noua noastră hrană,
Pavează drumul neted, spre infern.
Tot singuri ne uităm cum fluviul,
Se scurge. Trage după el încet,
Regretul, disperarea, dubiul.
Plutește arogant pe el, un pet.
Ne ninge rar, de obicei în marte.
Parcă avem un singur anotimp.
Greșeli mai vechi, aceleași șoapte,
Ce-au amăgit părinții-n al lor timp.
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Pădure (22 decembrie 2018)
Adăugat de Padure Gabriel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul este cerul!
aripile gândului nu pot fi oprite
să zboare peste groapa morții
nu săpa în cerul tău
nu încolăci șarpele în jurul mărului
rădăcinile nu le plimba pe pământul nimănui
iubirea nu este tarabă celui care înșală
în iarmaroc de vânzare nu mai sunt potcoave
caii timpului au dispărut de mult
mâna-i cea mai murdară
nu săruta templele ei nici cu vină
pune fără ea pâine curată pe masă
vinul nu-l fă în ziua sângerării
nu usca floarea înainte de-a înflori
moartea nu o îngropa cu țărână
cenușa n-o arunca în vânt
ea îți va orbi privirea viitorului
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Măria Ta"
"Măria Ta de nu te schimbi
Și orice sfat te lasă rece,
Deschide granițele țării
Și lasă-i pe români să plece
Să meargă unde văd cu ochii,
Cuprinși de cel mai trist fior,
De-a căuta un loc sub soare
Când nu e loc în țara lor."
Damian Ureche 1986
Ce-ai spus atunci n-a fost o glumă
Ci te-ai rugat fiind la greu
Și după 20 de ani
Azi te aude Dumnezeu.
Damiane cât ai fost de pur
Măria Sa te-a ascultat
Sau poate-acolo sus în cer
L-ai întâlnit, l-ai mai rugat.
[...] Citește tot
poezie de Petru Miloș (februarie 2007)
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!